De pe vremea cand eram adolescenta, am simtit asa, o fascinatie pentru chipul uman...si tartacuta lui...Am inceput sa observ, sa desenez....Imi parea si imi mai pare si azi uimitor cata diversitate poate sa existe....Si nu numai in chipuri, ci in tot ceea ce ofera fiinta umana...Fiecare e structurat intr-un mod absolut unic....
Pe vremea aceea observam chipurile cu uimire, curiozitate, fara vreo incarcatura emotionala deosebita, fara incarcatura erotica, atunci cand scanam chipuri de baieti/ barbati...Eventual ma gandeam ca , dincolo de chipul unui barbat sau altul, exista un mister pe care am sa-l descopar mai tarziu...
Iar acum?....Uneori imi place sa stau intr-o piata aglomerata, sa scanez chipurile oamenilor care trec, unii singuri, altii cate doi , prieteni sau un el si o ea, sau in grup, prinsi pe moment intr-o discutie, intr-o stare de spirit....Ma uit si ma intreb daca am simtit si cunosc acea stare de spirit ....
Imi amintesc de asta vara de R. Il vazusem prima data acum vreo doi ani la bazinul deschis peste vara .....si imi parea un tip la vreo 40 si ceva, cu o figura interesanta , placuta vederii, un soi de prezenta misterioasa...Nu prea inalt, nu prea musculos, dar cu un trup frumos desenat...Nu era extrem de vorbaret si emana asa un aer de "keep distance"...Desigur , nu dam navala peste oameni, nu invadam spatiul personal al omului...
Intre timp am gasit un serial care m-a emotionat....O poveste de dragoste care se infiripa intr-o localitate micuta din munti...Scenele dintre cei doi sunt emotionante....El este un frumos actor neo-zeelandez ajuns in State...cu niste ochi albastri magnifici, in care ai senzatia ca te pierzi...
Si ce sa vezi? Barbatul de care vorbeam seamana leit cu acest actor! Hm, sa-i spun? Sa nu-í spun? Cine stie cand mai il vad?
Intr-o zi l-am intalnit din nou. Fara sa ma gandesc prea mult , m-am bagat in vorba cu el. L-am intrebat daca a auzit de actorul cutare...El cica nu...Am cautat in telefon o poza cu acel actor si i-am arata-o..."Aha! Da, seamana cu mine!" zice tipul....Si apoi..."Nu vii la o cafea cu mine?"...Zbang!
Da, m-am dus la cafea...aveam sa aflu mai multe despre el...Interesant este ce mi-a spus din primele vorbe: ca el e mai singuratic, ca nu are multi prieteni, ca si cu femeile nu prea are ce discuta in afara de vreme , ca oamenii sunt cum sunt, ca ele este mai arhaic, ca el scrie si azi cu literele din germana veche ...Putin ciudat...Si ma intrebam oare ce naiba de femei a cunoscut el la viata lui , daca nu putea sa discute cu ele mai mult decat despre vreme?
Ei, aflasem intre timp si ca are o femeie acasa, ca are copii, ca si-a cumparat de curand o casa, ca e religios si merge in fiecare duminica la biserica. Cu partenera lui.
Duminica ne-am intalnit din nou. La bazin. De data asta nu s-a mai dus la biserica. I-am adus o carte pe care i-am recomandat-o. Am vorbit vreo doua ore fara suflare...Mi-a spus ca deseneaza si si-a scos din geanta de piele pe care o purta mereu cu el un teanc de desene...Toate in creion sau pix, cu multe comentarii pe margine, cu fel de fel de personaje, desenate cu migala si cu multe detalii...M-am uitat la cateva si i-am spus: " Asta e arta conceptuala!"...Nu cunostea termenul...
Mi-a daruit un desen al lui....La prima vedere greu de patruns...Si mi-a explicat pe urma ca este momentul acela din viata unui barbat, cand totul se rupe, se schimba macazul...cand vine femeia si copiii si il iau cu totul pe barbat din albia lui...si de ce trebuie sa fie asa lucrurile si cine-i de vina?
Dap, timpul acesta la bazin era timpul lui, el pentru el...
Am povestit multe...I-am spus ca mi-as lua o casa din aia cu 1 euro in Sicilia , sa nu mai vad prea multi oameni si sa stau sa ma imbat in privelistea marii..." Ma iei si pe mine?". Zic : " Te iau!". Zice cumva intrigat: " Nu sunt pregatit!"...Zic zambind: " Nu esti preagatit?"...
In urmatoarele zile am simtit ca nu mai vrea sa stea de vorba cu mine...Ceva nu mai facea clic...Nu fusesem obraznica, nu ii facusem aluzii necuviincioase, nu am sarit calul...
Atata timp cat am povestit, unul langa altul, am simtit ca i-am apasat un buton sensibil...si imi amintesc cum imi povestea de unele si de altele, apropiindu-si capul extrem de mult de fata mea, si eu incercam foarte tare sa ma controlez, pentru ca ii simteam ochii aceia albastri fierbinti scrutandu-ma...si infierbantandu-ma....Imi alunecasera ochii pe muschii aceia frumosi desenati...Mi-era teama sa nu spun vreo prostie, din cauza ochilor aceia albastri intensi...Imi alunecasera ochii pe muschii picioarelor, pe mainile barbatesti frumos desenate...si la un mometn dat i-am simtit mirosul...Un miros usor de transpratie amestecat cu miros de apa...un miros placut, imbietor...
Toate fortele neantului femeiesc s-au rasculat in mine....
Dar mi-a trecut...
Tipul are 53 , nu 40....si de atunci nu l-am mai vazut...