Blog

Letopisețul Cetății Shenzhen - De sfatul cel mare al celor trei împărați ai lumii și de grija domnilor Apusului

Autor jarod
Publicat pe 19/11/2026
4 comentarii

"Când se adună trei împărați tari la o masă să împartă pacea lumii, vai de cei mici ce nu au scaun la sfat, căci numele lor nici pe hârtie nu se mai scrie."

În anul de la zidirea lumii 7535, iar de la Hristos 2026, în luna lui Brumar, în nouăsprezece zile, mare minune și cutremur în gândurile oamenilor s-au făcut pre pământ. Căci strânsu-s-au laolaltă, într-o cetate bogată a Împărăției Chinezilor, anume Shenzhen, cei trei mai mari stăpânitori ai lumii: Trump împăratul cel de peste Ocean, din Țara Americii, Xi împăratul cel din Răsărit, stăpânul Chinezilor, și Putin țarul cel de la Miazănoapte, din Țara Moscului.

Multă mirare au cuprins toate noroadele când au văzut pre acești trei puternici ai lumii șezând la aceeași masă, zâmbind și dând mâna unul cu altul, ca și cum nici n-ar fi fost între dânșii vrajbă, nici războaie, nici amenințări cu focul cel năprasnic al armelor de pierzanie. Și după ce au stat la voroavă în taină, departe de urechile iscoadelor și ale solilor străini, au scos la iveală un hrisov de pace, prin care au juruit înaintea lumii să pună frâu armelor celor nucleare, ce pot arde pământul într-o clipită.

Ci, precum zice cuvântul cronicarului, „sub mierea vorbelor împărătești adesea se ascunde pelinul pentru cei slabi”. Căci dacă au cetit boierii și domnii din Țările Apusului și din Sfatul NATO acel hrisov de la Shenzhen, mare spaimă și tulburare le-au intrat în oase. Căci în toată acea scrisoare de pace, niciun cuvânt nu s-au pomenit nici de Țara Ucrainei, cea care de ani de zile sângerează sub sabie, nici de Țara Persiei, unde focul mocnește sub spuză.

Și au început a șopti dregătorii Apusului pe la colțuri că cei trei împărați și-au împărțit lumea după voia lor, lăsând pe cei mai mici în voia soartei, și că legământul cel vechi al Apusului stă acum pe nisip mișcător. Iară noroadele se uită la isprăvile lor și nu știu de se cuvine să se bucure de pacea făgăduită ori să se teamă de tăcerea ce o însoțește.

Căci, precum scria și bătrânul Miron Costin, „nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”, iar când cei mari își strâng mâinile peste capetele celor mici, micilor nu le rămâne decât să-și păzească hotarele și să tragă nădejde la mila lui Dumnezeu.
Comentarii

Publicat Acum 4 ore

Ok, am inteles, dar asta e un tratat care pune de razboiul urmator...



Publicat Acum 4 ore

În spatele limbajului arhaic al cronicii se ascunde, de fapt, o lege veche a dinamicii puterii și a psihologiei grupurilor: pacea celor mari se scrie întotdeauna pe tăcerea celor absenți.

Când trei actori dominanți decid să își strângă mâinile peste o masă, ei nu rezolvă neapărat conflictul, ci îl redefinesc în termenii propriului echilibru. În teoria negocierii (Thomas Schelling - Strategia conflictului), ceea ce lipsește dintr-un tratat este adesea mai grăitor decât ceea ce este semnat. Omițând numele celor aflați în mijlocul furtunii, hrisovul nu aduce liniștea, ci doar mută anxietatea dinspre centru spre margini.

Iar lecția pentru noi, ceilalți, rămâne neschimbată de la Miron Costin încoace: dacă nu ești la masa la care se împart hărțile, ai grijă să nu fii chiar tu desenul de pe ele.



Publicat Acum 4 ore

Eu un astept luna ianuarie...Ca din vest va bate un vant albastru foarte puternic...peste ciuful imparatului de apus...



Publicat Acum 4 ore

Apoi tarul de la miazanoapte o statu la masa ****rilor celor intelepte ...

Autentificare