Blog

De ce prefera barbatii femeile... ?

Autor Seherezada
Publicat pe 28/12/2019
3 comentarii

Ma intreba cineva, deunazi, in cartea de oaspeti: "Cum se explica faptul ca sunt pe site atatea femei inteligente si divortate ?"
Si altcineva ii dadu raspunsul, inainte sa apuc sa intervin: "Pentru ca barbatii prefera femeile mai putin inteligente, care sunt si mai putin dificile..."
Din viteza, am sters postarea respectiva, dar am de gand sa-i raspund acuma.
Evident, astept si alte pareri ! Ale voastre...

Motivele de divort sunt diverse - si aici, ar trebui sa-si dea cu parerea si barbatii si femeile (cred ca sunt multi pe site care se pricep la motive de divort).

Poti sa fii om inteligent si sa te fi aruncat intr-o relatie cu un om care parea sa fie cel potrivit cu tine, dar sa constati rapid ca s-a prefacut (doar ca nicio minciuna nu tine la nesfarsit si partenerul isi da arama pe fata).
Se prea poate ca "omul ideal" inainte de a se casatori (da - acela tandru, atent la nevoile tale, chiar romantic) sa se transforme intr-un egoist, care "s-a vazut cu sacii in caruta" si sa devina de nerecunoscut dupa ce se casatoreste.
Intr-o casnicie, daca nu trag amandoi in aceeasi directie, relatia se destrama rapid.
Cand idealurile celor doi nu coincid (sau cand nu MAI coincid, dupa ce devin un cuplu) este de dorit ca fiecare sa mearga pe calea lui, ca sa nu devina doi oameni chinuiti.
De exemplu: unul doreste bani, averi nemasurate, faima eterna. Altul s-ar multumi cu cat mai mult timp liber, pentru pasiunile sale si pentru familie - o viata mai putin tumultuoasa, mai tihnita, mai asezata - chiar daca veniturile nu ar atinge nivelul astronomic al primei variante.
Cred ca asta, in termeni avocatesti, se poate numi "nepotrivire de caracter".

Mai sunt si cazuri cand apar probleme de genul: unul dintre parteneri calca conventia si este infidel sau devine betiv, drogat, dator la jocuri de carti, la pacanele...
Totul are o limita - oricat de inteligent ai fi (cu toate eforturile de a rezolva situatia, uneori, nu-i dai de cap) !

Mai exista motive, desigur.
A fi divortat nu inseamna automat ca partenerul a fost vreun prostanac (asta ar insemna ca nu prea ai dat dovada de creier cand l-ai ales - ca doar nu ti-a fost impus...) , nici ca tu ai fost atat de inteligent incat nu ti-a ajuns cu prajina la nas.
Viata face si desface multe.

Personal, consider divortul ca pe o forma de igiena mentala.
Daca traiesc, zi de zi, cu un cuget impovarat de tot ceea ce imi aduce negativ partenerul, nu ma pot concentra sa fac lucruri bune - nici la munca, nici acasa. Stau asa, tulburat, enervat, scarbit, oropsit... Imi piere cheful de viata, ma macin degeaba...
O viata am: chiar trebuie sa ma chinuiesc, la nesfarsit ?
Mai bine, pun punct si am scapat !
Elimin ceea ce nu mai este benefic in viata mea (ci - chiar nociv) si ma eliberez de o povara pe care nu pot sa o duc mai departe fara unele urmari grave (stresul genereaza si boli fizice - se zice ca unul din factorii care pot genera cancer ar fi o mare suparare; exista studii, in sensul asta...).
Adica, sa verific daca nu o sa fac si eu asa boala cumplita (sau vreun ulcer, vreun diabet, o depresie, ceva... ) sau sa renunt la casatorie ? Stiu: e o intrebare retorica.

Asa ca raspunsul meu la intrebarea initiala este:
O femeie inteligenta pune punct unei casnicii care nu merge.
Si asta poate face si un barbat inteligent.
De ce ?
Pentru ca merita o noua sansa de a gasi omul potrivit si de-a avea o relatie frumoasa, care sa-i trezeasca cheful de viata.

De exemplu: tatal meu (care a implinit azi 91 de ani) a fost, candva, un om divortat.
A cunoscut-o pe mama, s-a casatorit a doua oara - pentru ca a crezut in iubire.
In octombrie 2019, parintii mei au serbat 60 de ani de casnicie. Va sa zica, se poate...
Comentarii

Publicat Acum peste 2 luni

@Stanjenel: acuma, o sa sara comunitatea "vesela", ca arsa: ca trebuia sa pun si un subtitlu (macar) care sa-i includa:
De ce prefera femeile femeile... barbatii barbatii... ? Intram in conflicte majore...

@DorD2 - astept blogurile tale scurte, cu interes. Poate - chiar un Haiku !
Eu am pornit discutia de la o intrebare ceva mai lunga, pe care n-am tinut mortis sa o redau complet in titlu.
Cum spuneam, m-am straduit - degeaba, din ce am inteles - sa caut si o imagine cat mai sugestiva...
Daca cineva spera sa fi fost vorba de o alta tema, este liber sa abordeze tema respectiva el insusi/ ea insasi !
Astept si eu sa vin si sa critic - ca ma pricep...



Publicat Acum peste 2 luni

@BOgdan - Incerc sa raspund la toate reprosurile.

1. Dupa cum prea bine vedeti (sau poate v-a scapat acest amanunt - cu nuante subliminale), blogul meu incepe cu o... imagine edificatoare, care ilustreaza ideea cuprinsa in text. (Macar am incercat sa previn cititorul despre ce urmeaza sa scriu !)
Am ilustrat - in speranta ca vor intelege chiar si cei care obosesc daca citesc o pagina intreaga.
Sau - poate - credeati ca asa arata o femeie normala ? Va asigur ca NU !
2. Va multumesc ca ati citit, totusi, blogul si ca ati comentat.
Nu stiam sigur daca mai este si altcineva care citeste in afara de DorD2, Freida, Stanjenel, FRIST....
Uneori, am impresia ca citim (si comentam) doar noi sectiunea asta.
Devine totul o masa rotunda intre noi.
Iata ca aparentele inseala...
3. Din ce-mi amintesc eu despre marketing, un titlu trebuie sa aiba maxim 7 cuvinte, ca sa fie bun.
Probabil, asta o stiu si cei din presa - daca scriu titluri, precum ati observat.
4. Daca era vorba de "clienti", mai mult ca sigur ati fi avut de platit ceva pentru lectura acestui blog.
Ziceti BOGDAPROSTE, ca a fost gratuit !
Ce economie ati facut...
5. Astept, cu nerabdare, un blog semnat BOgdan, ca sa invatam de la maestri cum trebuie sa ne tratam cititorii.



Publicat Acum peste 2 luni

Mi-a luat ceva timp sa citesc din urma...

Frist, te rog eu mult, nu-mi pune vorbe in gura !
Cum, adica:
"Cine ti-a spus tie ca femeile fara anumite studii sunt mai putin inteligente!? Tu ai idee ce scrii?"
Da, EU am idee de ce scriu.
Te rog sa recitesti (cu atentie, de data asta) si ai sa te convingi singur !
Singurul loc unde am pomenit "studiile" este acolo unde am mentionat studiile care considera stresul ca sursa potentiala de cancer.
Consider ca merit niste scuze, la faza asta !

Blogul a fost scris ca raspuns la o intrebare aruncata de un barbat, in "cartea de oaspeti" (nu stiu nici ce studii are si nici cat de inteligent o fi, ca n-am discutat cu omul niciodata). La fel, nu stiu date nici despre barbatul care raspunsese la acel mesaj.
Am zis ca ar fi interesant sa mai aflu si alte pareri.

Autentificare