Blog
Am citit si eu spusele deghizatului (era sa scriu "raposatului" ) Dandanache.
Ca de obicei, cu toate drujbele lui, nu poate fi prietenos.
(Ca sa inteleaga toata lumea, precizez ca in limba rusa, "drujba" inseamna "prietenie" ).
***
Fara a avea pretentia de a fi inteleasa corect de toata lumea care citeste, fara a astepta raspunsuri inteligente si pline de miez de la cineva anume, fara a avea tendinte suicidale in momentul in care altii pricep cum vor (sau cum pot ei) ideile mele, eu scriu bloguri.
Imi face placere sa le scriu. Este darul meu pentru lumea de aici (majoritatea - oameni singuri, chiar si cei care au un cuplu - daca au ajuns pe "matri", e vai si-amar de relatia lor trista).
Le scriu ca sa nu mai fie abatuti, le scriu ca sa le daruiesc un zambet, le scriu ca sa aiba ceva de citit la ceas de seara, daca nu au parte de alta mangaiere.
Eu scriu cu drag - unii observa asta, altii - nu!
Cei care mi-au raspuns si carora tin sa le multumesc pentru incurajari, pentru sfaturi, pentru idei - au devenit un fel de "prieteni necunoscuti" (da, suna ca - si chiar este - un oximoron). Asa e cu "virtualul": te simti prieten cu oameni pe care nu ai cum sa-i vezi,
care as afla, poate, la alt capat al lumii.
In orice caz, am certitudinea ca darul meu este bine primit de o parte dintre cei care citesc si ma bucura asta!
Celor care nu agreeaza temele abordate de mine, modul de prezentare, pozitia pe care am adoptat-o intr-o chestiune sau alta le recomand fie sa sara peste blogurile semnate de mine, fie sa lanseze ei insisi teme mult mai interesante de dialog, care sa atraga oamenii si sa-i faca sa raspunda.
Este un mod bun de a cunoaste oamenii, daca afli cum gandesc.
Sau DACA gandesc. Macar atat!
Ca de obicei, cu toate drujbele lui, nu poate fi prietenos.
(Ca sa inteleaga toata lumea, precizez ca in limba rusa, "drujba" inseamna "prietenie" ).
***
Fara a avea pretentia de a fi inteleasa corect de toata lumea care citeste, fara a astepta raspunsuri inteligente si pline de miez de la cineva anume, fara a avea tendinte suicidale in momentul in care altii pricep cum vor (sau cum pot ei) ideile mele, eu scriu bloguri.
Imi face placere sa le scriu. Este darul meu pentru lumea de aici (majoritatea - oameni singuri, chiar si cei care au un cuplu - daca au ajuns pe "matri", e vai si-amar de relatia lor trista).
Le scriu ca sa nu mai fie abatuti, le scriu ca sa le daruiesc un zambet, le scriu ca sa aiba ceva de citit la ceas de seara, daca nu au parte de alta mangaiere.
Eu scriu cu drag - unii observa asta, altii - nu!
Cei care mi-au raspuns si carora tin sa le multumesc pentru incurajari, pentru sfaturi, pentru idei - au devenit un fel de "prieteni necunoscuti" (da, suna ca - si chiar este - un oximoron). Asa e cu "virtualul": te simti prieten cu oameni pe care nu ai cum sa-i vezi,
care as afla, poate, la alt capat al lumii.
In orice caz, am certitudinea ca darul meu este bine primit de o parte dintre cei care citesc si ma bucura asta!
Celor care nu agreeaza temele abordate de mine, modul de prezentare, pozitia pe care am adoptat-o intr-o chestiune sau alta le recomand fie sa sara peste blogurile semnate de mine, fie sa lanseze ei insisi teme mult mai interesante de dialog, care sa atraga oamenii si sa-i faca sa raspunda.
Este un mod bun de a cunoaste oamenii, daca afli cum gandesc.
Sau DACA gandesc. Macar atat!
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
