Blog
Acum ceva timp pomeneam aici de o carte, si anume "Subtila arta a nepasarii" a lui Mark Manson...E interesanta si utila lectura acestei carti, insa eu azi vreau sa scriu despre kitschul nepasarii...Care ar fi undeva la extrema adevaratei arte a nepasarii..
Sau pe scurt bagatul picioarelor, ca sa traduc in jargonul celor care il practica..
Bagatul picioarelor in job si colegi, in rude chiar, ba chiar si in relatie...Singura chestiune care conteaza e binele foarte personal si personalizat al sinelui...
Ii auzi pe practicantii acestui kitsch urland: " Da' mie de ce sa imi pese de altii? Ca de mine cui ii pasa?!"...
Nu te poti astepta la ...spirit de echipa cu astfel de oameni, sau sentimentul comunitatii...No way!
La job: "Da' imi bag picioarele, sa lucreze pro////stul ala. Eu am altceva de facut. Maine imi iau liber..." Si maine, si saptamana viitoare, si luna viitoare si tot asa...Dolce vita....Sa isi asume responsabilitati pr//ostul, sa rezolve problemele mai grele pro///stul...Caci, pentru acest gen de oameni, ala de munceste de adevarateatea e pro..st, e fraier...
Cu rudele e o alta poveste...Adesea intervine concurenta, orgoliile, care are mai mult, mai frumos, mai...ca la tara...Ma rog, exista si cazul fericit cand rudele se ajuta cu adevarat intre ele, chiar daca au orgolii razboinice...La unii insa glasul pamantului rasuna cel mai puternic din maruntaie si eclipseaza orice alte instince...
Si foarte trist este cand apare kitschul nepasarii intr-o relatie...Cand unul dintre parteneri incepe sa-l neglijeze cu totul pe celalalt, cand nu mai lucreaza la lucrarea comuna, prea proecupat de propriul confort...La acest capitol as spune ca nepasarea poate merge de la arta pana la kitsch...dar finalul cred ca e aceleasi de fiecare data, mai devreme sau mai tarziu...
Daca arta nepasarii inseamna o prioritizare inteleapta a lucrurilor in viata si concentrarea pe cele cu adevarat importante si neglijarea, ignorarea celor care, de fapt, nu sunt importante, kitschul nepasarii ar fi o neglijare, ignorare chiar si a lucrurilor importante, prioritate avand doar satisfacerea unui ego imatur...la care as mai adauga educatia primita intr-o societate care nu cultiva decat disperarea la ciolan...Cu filosofia aceea, cum ca fiecare e pentru el..
Sau pe scurt bagatul picioarelor, ca sa traduc in jargonul celor care il practica..
Bagatul picioarelor in job si colegi, in rude chiar, ba chiar si in relatie...Singura chestiune care conteaza e binele foarte personal si personalizat al sinelui...
Ii auzi pe practicantii acestui kitsch urland: " Da' mie de ce sa imi pese de altii? Ca de mine cui ii pasa?!"...
Nu te poti astepta la ...spirit de echipa cu astfel de oameni, sau sentimentul comunitatii...No way!
La job: "Da' imi bag picioarele, sa lucreze pro////stul ala. Eu am altceva de facut. Maine imi iau liber..." Si maine, si saptamana viitoare, si luna viitoare si tot asa...Dolce vita....Sa isi asume responsabilitati pr//ostul, sa rezolve problemele mai grele pro///stul...Caci, pentru acest gen de oameni, ala de munceste de adevarateatea e pro..st, e fraier...
Cu rudele e o alta poveste...Adesea intervine concurenta, orgoliile, care are mai mult, mai frumos, mai...ca la tara...Ma rog, exista si cazul fericit cand rudele se ajuta cu adevarat intre ele, chiar daca au orgolii razboinice...La unii insa glasul pamantului rasuna cel mai puternic din maruntaie si eclipseaza orice alte instince...
Si foarte trist este cand apare kitschul nepasarii intr-o relatie...Cand unul dintre parteneri incepe sa-l neglijeze cu totul pe celalalt, cand nu mai lucreaza la lucrarea comuna, prea proecupat de propriul confort...La acest capitol as spune ca nepasarea poate merge de la arta pana la kitsch...dar finalul cred ca e aceleasi de fiecare data, mai devreme sau mai tarziu...
Daca arta nepasarii inseamna o prioritizare inteleapta a lucrurilor in viata si concentrarea pe cele cu adevarat importante si neglijarea, ignorarea celor care, de fapt, nu sunt importante, kitschul nepasarii ar fi o neglijare, ignorare chiar si a lucrurilor importante, prioritate avand doar satisfacerea unui ego imatur...la care as mai adauga educatia primita intr-o societate care nu cultiva decat disperarea la ciolan...Cu filosofia aceea, cum ca fiecare e pentru el..
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Asa grait-a...filosoful..
Publicat Acum peste 2 luni
Uneori genul kitschul nepasarii se face cunoscut printr-un soi de comunicare haulita si agresiva...
Si respectica persoana se si considera puternica , avand certitudinea ca urland, isi si asigura dominanta..