Blog
Sau igiena de renuntare? Depinde unde citim...
Spune Mark Manson in a sa carte "Arta subtila a nepasarii" ca traim intr-o societate unde , in mod obsesiv, se pune accentul pe experientele pozitive...Totul trebuie sa fie pozitiv, daca nu, te alegi cu fel de fel de etichetari negative si esti impins undeva pe margine..
In mod paradoxal, experientele, emotiile negative te imping la actiune si te ajuta sa intelegi care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru tine, te ajuta sa iti setezi valorile pe timp indelungat. Experientele negative sunt, nu de ocolit, ci necesare. Mai exact si experientele negative te ajuta pe timp indelungat, nu numai cele pozitive. Combinatia e necesara.
Si poate chiar sunt de compatimit cei care nu au avut experiente negative...Sau poate ca intr-o zi le vine si lor randul...Viata nu e o insiruire nesfarsita de chestii roz-bonbon.
Dezirabilitatea sociala ii face pe cei mai multi sa arata numai fata roz, de teama de a fi respinsi, ocoliti, blamati...Da, vai ce frumosi si destepti si perfecti suntem!
Dar , stai sa vezi, ca nu e chiar asa
Experientele negative inseamna adesea pierderi....de tot felul...slujbe, oameni dragi, situatii bune , "pozitive", confort, chiar foarte personal etc. Unii nu sunt obisnuiti, nu se pot obisnui cu pierderea, o traiesc intens, poate chiar dramatic...Evident ca la inceput orice pierdere e traita astfel la inceput..Unii se vindeca, se adapteaza, merg mai departe. Altii raman cramponati acolo...poate chiar o viata...Mai ales daca, pana la acea pierdere, au avut numai experiente pozitive.
Pana in ziua cand isi vor da seama ca acea experienta negativa a fost un semn bun...o pierdere necesara.
Nu e usor sa inveti ca orice sut in f...e un pas inainte. Dupa ce ai invatat asta, incepi sa intelegi ca nu e nici o drama ca nu a mers relatia cu X, ca slujba aia era de toata groaza etc..Si ca drumul tau va fi pe altundeva...Inca nu stii pe unde, dar vei afla..Asa ca nu mai dai in depresie, stii doar ca undeva exista un drum, o solutie, o luminta la capatul tunelului, intr-un fel sau altul...
Cam asta e cu arta de a pierde..
Spune Mark Manson in a sa carte "Arta subtila a nepasarii" ca traim intr-o societate unde , in mod obsesiv, se pune accentul pe experientele pozitive...Totul trebuie sa fie pozitiv, daca nu, te alegi cu fel de fel de etichetari negative si esti impins undeva pe margine..
In mod paradoxal, experientele, emotiile negative te imping la actiune si te ajuta sa intelegi care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru tine, te ajuta sa iti setezi valorile pe timp indelungat. Experientele negative sunt, nu de ocolit, ci necesare. Mai exact si experientele negative te ajuta pe timp indelungat, nu numai cele pozitive. Combinatia e necesara.
Si poate chiar sunt de compatimit cei care nu au avut experiente negative...Sau poate ca intr-o zi le vine si lor randul...Viata nu e o insiruire nesfarsita de chestii roz-bonbon.
Dezirabilitatea sociala ii face pe cei mai multi sa arata numai fata roz, de teama de a fi respinsi, ocoliti, blamati...Da, vai ce frumosi si destepti si perfecti suntem!
Dar , stai sa vezi, ca nu e chiar asaExperientele negative inseamna adesea pierderi....de tot felul...slujbe, oameni dragi, situatii bune , "pozitive", confort, chiar foarte personal
etc. Unii nu sunt obisnuiti, nu se pot obisnui cu pierderea, o traiesc intens, poate chiar dramatic...Evident ca la inceput orice pierdere e traita astfel la inceput..Unii se vindeca, se adapteaza, merg mai departe. Altii raman cramponati acolo...poate chiar o viata...Mai ales daca, pana la acea pierdere, au avut numai experiente pozitive. Pana in ziua cand isi vor da seama ca acea experienta negativa a fost un semn bun...o pierdere necesara.
Nu e usor sa inveti ca orice sut in f...e un pas inainte. Dupa ce ai invatat asta, incepi sa intelegi ca nu e nici o drama ca nu a mers relatia cu X, ca slujba aia era de toata groaza etc..Si ca drumul tau va fi pe altundeva...Inca nu stii pe unde, dar vei afla..Asa ca nu mai dai in depresie, stii doar ca undeva exista un drum, o solutie, o luminta la capatul tunelului, intr-un fel sau altul...
Cam asta e cu arta de a pierde..
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Sau si la astfel de chestii m=am referit...Si mai exista teoreticinii astia cu karma, care devin tot mai intelepti pe zi ce trece...Ei e asa mai pozitivi
...Nu se uita la amarasteni cu karma stricata..
Imi permit sa pocesc limba cand devin ironica..
Publicat Acum peste 2 luni
Seherezada, poate ar trebui sa spun ca imi amintesc din demersul meu prin viata pana pe la vreo 36-37, ca am avut o prietena care s-a lipsit brusc total de mine, in momentul in care , dupa succesele 1, 2 ,3 , a considerat ca amicitia mea a devenit sub rangul ei social , asa ca s-a dezbarat de mine...Nu am comentat, dragoste cu sila nu se face...Mia departe nu mai stiu cum i-a fost, pentru ca nu am mai tinut legatura...La astfel de chestii m-am referit...
Publicat Acum peste 2 luni
"Sunt de compatimit cei care nu au avut experiente negative".
Nu exista asa ceva - cel putin, pe planeta Terra !
Am vazut si oameni buni si oameni mai putin buni care au avut de trecut prin momente grele.
Ala care era binecuvantat cu avere si familie frumoasa (plus trei amante care nu stiau una de alta) se trezea bolnav cu toate miliardele lui. Si sfartecat de gazetari.
Ala frumos si adorat se trezea parasit pentru unul mai uratel, dar cu suflet mare si cu sentimente sincere.
Ala care nu avusese de niciunele si castiga loteria din senin pierdea banii cu aceeasi usurinta cu care venisera si de la sampanie, caviar, elicopter personal trecea la pesmeti cu apa de la robinet.
Aratati-mi unul singur care sa fie lipsit de experiente negative. O sa il rog doar sa-l ating o secunda, in treacat, ca pe cosar, poate imi poarta si mie noroc.
Publicat Acum peste 2 luni
Si emotional...
Publicat Acum peste 2 luni
Am scris despre aceasta tema, pentru ca despre arta de a avea succes si de atinge fericirea, sau poate chiar nirvana s-a scris cu mult mai mult