De pe vremea cand eram adolescenta, am simtit asa, o fascinatie pentru chipul uman...si tartacuta lui...Am inceput sa observ, sa desenez....Imi parea si imi mai pare si azi uimitor cata diversitate poate sa existe....Si nu numai in chipuri, ci in tot ceea ce ofera fiinta umana...Fiecare e structurat intr-un mod absolut unic....
Pe vremea aceea observam chipurile cu uimire, curiozitate, fara vreo incarcatura emotionala deosebita, fara incarcatura erotica, atunci cand scanam chipuri de baieti/ barbati...Eventual ma gandeam ca , dincolo de chipul unui barbat sau altul, exista un mister pe care am sa-l descopar mai tarziu...
Iar acum?....Uneori imi place sa stau intr-o piata aglomerata, sa scanez chipurile oamenilor care trec, unii singuri, a…
Mai mult