Blog
Pe aceste siteuri de dating gasim persoane care isi cauta pereche, partener/a, vor casatorie inca foarte multi...Insa am discutat cu destule persoane pe astfel de siteuri, dar si cu persoane intalnite in realitate, fie casatorite, fie divortate dupa multi ani de casnicie. Si am auzit in mod repetat: nu vreau sa ma mai casatoresc! vorba spusa cu tarie, cu fermitate...
Si atunci am stat sa ma intreb ce au patit acesti oameni, ce traume le-a dat mariajul cu tot ceea ce presupune el, de au ajuns sa fuga de casatorie ca de ciuma? Da, stiu, magia iubirii dispare dupa cativa ani, apare plictisul, rutina etc...Doar ca un mariaj inseamna mai mult decat magia hormonilor. Ar trebui ca cei doi sa functioneze ca o echipa, cu teluri comune sa se sprijine la bine si la rau, sa isi fie alaturi, mai ales in momentele de mare cumpana etc...
Ce ar fi sa spunem la job: dom'le, au trecut 3 ani de job si m-am plictisit...Vreau ceva nou....Da, la job inca se mai poate, desi uneori te trezesti trimis la plimbare inainte sa apara saturatia....Si ceea ce pierzi este certitudinea si siguranta pe care ti le ofera un job. Desi se poate ca nu e intotdeauna jobul de vis si nu toti au avut norocul sa faca in viata exact ceea ce le place.
Da, exista si joburi traumatizante, de unde pleci stors de energie, si poate ca nici macar satisfactii nu prea ai avut, nici macar financiare, si poate nici de alta natura. Dar stai acolo pana gasesti ceva mai potrivit. Sau pentru ca nu ai curajul sa schimbi ceva, sa risti.
Ma intreb: si in casatorie stai pana apare ceva mai potrivit? Caci la un moment dat oamenii se mai schimba, nevoile lor incep sa arate mai altfel, nevoile de toate naturile, emotionale, sxuale, intelectuale si de care mai vreti...Dar cat de dramatica poate fi tovarasia cuiva , asa incat sa te duca la epuizare, la traumatizare?
Da, nevoia de libertate o avem cu totii, aceea de a ne acorda timp pentru noi insine, pentru nevoile si dorintele noastre, de a nu renunta cu totul la noi si ceea ce suntem in momentul in care ne angajam intr-un mariaj, cu promisiuni marete , pentru totdeauna.
Dar poate activitatile comune ii consuma prea mult pe acesti oameni? Unii trebuie sa renunte cu totul la ei insisi pentru celalalt, ceilalti?
Imi ridic aceste intrebari pentru ca am stat de curand de vorba cu astfel de oameni pe de o parte, pe de alta parte eu nu am experienta unui mariaj care sa ajunga la faza de completa devitalizare...
Si atunci am stat sa ma intreb ce au patit acesti oameni, ce traume le-a dat mariajul cu tot ceea ce presupune el, de au ajuns sa fuga de casatorie ca de ciuma? Da, stiu, magia iubirii dispare dupa cativa ani, apare plictisul, rutina etc...Doar ca un mariaj inseamna mai mult decat magia hormonilor. Ar trebui ca cei doi sa functioneze ca o echipa, cu teluri comune sa se sprijine la bine si la rau, sa isi fie alaturi, mai ales in momentele de mare cumpana etc...
Ce ar fi sa spunem la job: dom'le, au trecut 3 ani de job si m-am plictisit...Vreau ceva nou....Da, la job inca se mai poate, desi uneori te trezesti trimis la plimbare inainte sa apara saturatia....Si ceea ce pierzi este certitudinea si siguranta pe care ti le ofera un job. Desi se poate ca nu e intotdeauna jobul de vis si nu toti au avut norocul sa faca in viata exact ceea ce le place.
Da, exista si joburi traumatizante, de unde pleci stors de energie, si poate ca nici macar satisfactii nu prea ai avut, nici macar financiare, si poate nici de alta natura. Dar stai acolo pana gasesti ceva mai potrivit. Sau pentru ca nu ai curajul sa schimbi ceva, sa risti.
Ma intreb: si in casatorie stai pana apare ceva mai potrivit? Caci la un moment dat oamenii se mai schimba, nevoile lor incep sa arate mai altfel, nevoile de toate naturile, emotionale, sxuale, intelectuale si de care mai vreti...Dar cat de dramatica poate fi tovarasia cuiva , asa incat sa te duca la epuizare, la traumatizare?
Da, nevoia de libertate o avem cu totii, aceea de a ne acorda timp pentru noi insine, pentru nevoile si dorintele noastre, de a nu renunta cu totul la noi si ceea ce suntem in momentul in care ne angajam intr-un mariaj, cu promisiuni marete , pentru totdeauna.
Dar poate activitatile comune ii consuma prea mult pe acesti oameni? Unii trebuie sa renunte cu totul la ei insisi pentru celalalt, ceilalti?
Imi ridic aceste intrebari pentru ca am stat de curand de vorba cu astfel de oameni pe de o parte, pe de alta parte eu nu am experienta unui mariaj care sa ajunga la faza de completa devitalizare...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Da, dom;le, ne uitam in oglinda...Dar poate ca nu toate ne dam si in stamba..
Publicat Acum peste 2 luni
doamnelor a tot stiutoare mai lasati barbati si mai uitativa si voi in oglinda ca sunteti ca noi pana la un punct
Publicat Acum peste 2 luni
Si evident exista si femei care ies traumatizate dintr-o casnicie..Abuzate emotional, psihic si chiar fizic...Cunosc un caz...Femeia, dupan ani si ani de abuz suferit, nu avea curaj sa divorteze de frica sotului, care ar fi putut=o urmari, ameninta etc...Copiii, majori deja, au inceput sa intervina intre certurile celor doi...Baiatul incepuse sa strige la tatal abuziv..
In final au divortat, doar ca femeii ii era teama sa cunoasca un alt barbat...Repeta mereu: "Nu, toti barbatii sunt la fel!"...Asta era convingerea ei...
Nu stiu ce s-a intamplat mai departe..Sper ca si-a gasit linistea macar...
Publicat Acum peste 2 luni
Crede-ma, eu am auzit destule schelalaieli...
Despre femeia castratoare, hm, are legatura cu emanciparea femeii...Desi, cum scrie in articol, "Echilibrul apare atunci cand femeia are capacitatea de a folosi selectiv, ambele aspecte naturale ale fiintei sale, cele de anima si animus, fiind feminina si iubitoare in acelasi timp".
In articol scrie si despre cum o mama de baiat poate fi o mama castratoare.
Sunt si azi femei care sunt doar niste femei supuse si ascultatoare, anima, cum scrie in articol...Well, cand invata ele sa spuna "Nu", isi dezvolta cealalta latura din ele, animus///Eu cred ca situatia e un pic mai complexa...Sunt multi factori care contribuie la dezvoltarea celor doua laturi la orice persoana...Exista teste care evalueaza, printre altele, si gradul de feminitate/masculinitate al unei persoane...
Publicat Acum peste 2 luni
Un articol la obiect: femeia castratoare.
http://psiholog-sector3.ro/articole/47-f … toare
Publicat Acum peste 2 luni
Hm, schelalaiala potailor beta, epsilon etc e jalnica, zau..
Publicat Acum peste 2 luni
Cred ca masculii beta ies mai traumatizati dintr-o casatorie cu o femela alfa..Masculii alpha nu cred ca au prea multe traume dupa divort, in afara de cele financiare..Parerea mea
Publicat Acum peste 2 luni
Publicat Acum peste 2 luni
Hm, cred ca situatiile difera...Da, aceia casatoriti sunt chiar mai dibace la vanatoare, dar numai aceia alpha
...
Sa spun si de femele alpha? si masculi beta?
Publicat Acum peste 2 luni
Cred ca barbatii care sunt divortati dupa casatorii de multi ani au marea teama de a-si mai pierde inca o data libertatea, aia a vanatorului cu sulita in mana, care pleaca plin de adrenalina la vanatoare, si de a se simti niste castrati de femela dominatoare si impunatoare, care atenteaza la libertatea vanatorului, care il leaga in lanturi la corvezi si ii ia permisul de vanatoare...