Blog
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa stie ca demersul fiecaruia dintre noi in viata este unul unic..
Desigur ca pot exista asemanari, dupa background si tipare sociale, caci ele exista, pentru ca societatea insasi are o organizare prin care ne induce mentalitati, ne formeaza dorinte, aspiratii etc...Dar si asa exista diferente.
Tanta si Costel s-au cunoscut la fabrica si s-au casatorit, au primit locuinta de la partid , apartament cu trei camere, caci deja au facut doi copii...Costel a intrat in partid si e sef de echipa la linia de productie X din fabrica...Tanta povestea cu vecinele de la bloc despre copii si retete , ca si de stresul sotului si problemele conjugale. Si si Tanta stia toate problemele conjugale ale familiilor de la bloc. Caci tot blocul era ocupat de familii de la fabrica..
Era un model de pe vremea raposatului.
Dar chiar si asa existau diferente...Caci Tanta isi iubea cu patima sotul, pe cand Viorica, vecina de la trei, se casatorise numai din interes cu inginerul Popescu...care o insela cu toate ofertantele din fabrica...Poveste trista dealtfel..
Si mai apoi a venit Revolutia...Stilul de viata s-a schimbat, individualismul a prins mare putere de expresie, omul de rand a primit libertatea de a-si exprima potentialul pe fel de fel de cai neimaginate inainte...S-a schimbat si alura relatiilor...
Popescu a divortat , si-a facut firma proprie si si-a luat de nevasta o pustoaica de 25 de ani...
Etc...Pot scrie la nesfarsit despre astfel de modele...Insa in deplinatatea libertatii de exprimare dobandite si demersul fiecaruia a capatat libertatea unei exprimari foarte individuale...
Si pana la urma nu mai poti compara viata unuia cu a altuia...De fapt nici nu e indicat de facut astfel de comparatii, desi oamenii fac adesea aceste comparatii...si foarte adesea iau in calcul mai ales standardul social: trendul, moda, banii, statutul...Totusi, traim vremuri in care dezvoltarea personala si cea spirituala a luat si ea libertatea de expresie si se manifesta cu larghete...
Dar viata mea nu e ca a ta ...Viata lui nu e ca a mea, viata ei nu e ca a mea, viata mea nu e ca a acelora...
Eu stau in valorile mele, pe care, daca ma gandesc la trecut si la alegerile facute, chiar cu devieri si experimentari, tot mi le-am urmat...Am urmat firul rosu al valorilor mele...
Am temperamentul pe care il am, ma intereseaza ceea ce ma intereseaza, imi place ceea ce imi place....Am trait pe pielea mea destule, schimbari destule (caci tot era vorba aici odata despre schimbari), nu intotdeauna dorite, am invatat, am inotat, am facut slalom sau am dat cu palosul in piedica din drum, am invatat cum un sut in f/u//nd poate fi transformat intr-un pas inainte...
Ma descurc mai greu cu oamenii introvertiti si cu cei prea visatori...si deloc cu cei dusi in pierzanie, gata "stricati" si irecuperabili..si nu rezonez cu cei care au trait si traiesc sub un clopot de sticla, protejati de vant si ploi..
Caci demersul fiecaruia dintre noi prin viata este unul unic..
Desigur ca pot exista asemanari, dupa background si tipare sociale, caci ele exista, pentru ca societatea insasi are o organizare prin care ne induce mentalitati, ne formeaza dorinte, aspiratii etc...Dar si asa exista diferente.
Tanta si Costel s-au cunoscut la fabrica si s-au casatorit, au primit locuinta de la partid , apartament cu trei camere, caci deja au facut doi copii...Costel a intrat in partid si e sef de echipa la linia de productie X din fabrica...Tanta povestea cu vecinele de la bloc despre copii si retete , ca si de stresul sotului si problemele conjugale. Si si Tanta stia toate problemele conjugale ale familiilor de la bloc. Caci tot blocul era ocupat de familii de la fabrica..
Era un model de pe vremea raposatului.
Dar chiar si asa existau diferente...Caci Tanta isi iubea cu patima sotul, pe cand Viorica, vecina de la trei, se casatorise numai din interes cu inginerul Popescu...care o insela cu toate ofertantele din fabrica...Poveste trista dealtfel..
Si mai apoi a venit Revolutia...Stilul de viata s-a schimbat, individualismul a prins mare putere de expresie, omul de rand a primit libertatea de a-si exprima potentialul pe fel de fel de cai neimaginate inainte...S-a schimbat si alura relatiilor...
Popescu a divortat , si-a facut firma proprie si si-a luat de nevasta o pustoaica de 25 de ani...
Etc...Pot scrie la nesfarsit despre astfel de modele...Insa in deplinatatea libertatii de exprimare dobandite si demersul fiecaruia a capatat libertatea unei exprimari foarte individuale...
Si pana la urma nu mai poti compara viata unuia cu a altuia...De fapt nici nu e indicat de facut astfel de comparatii, desi oamenii fac adesea aceste comparatii...si foarte adesea iau in calcul mai ales standardul social: trendul, moda, banii, statutul...Totusi, traim vremuri in care dezvoltarea personala si cea spirituala a luat si ea libertatea de expresie si se manifesta cu larghete...
Dar viata mea nu e ca a ta ...Viata lui nu e ca a mea, viata ei nu e ca a mea, viata mea nu e ca a acelora...
Eu stau in valorile mele, pe care, daca ma gandesc la trecut si la alegerile facute, chiar cu devieri si experimentari, tot mi le-am urmat...Am urmat firul rosu al valorilor mele...
Am temperamentul pe care il am, ma intereseaza ceea ce ma intereseaza, imi place ceea ce imi place....Am trait pe pielea mea destule, schimbari destule (caci tot era vorba aici odata despre schimbari), nu intotdeauna dorite, am invatat, am inotat, am facut slalom sau am dat cu palosul in piedica din drum, am invatat cum un sut in f/u//nd poate fi transformat intr-un pas inainte...
Ma descurc mai greu cu oamenii introvertiti si cu cei prea visatori...si deloc cu cei dusi in pierzanie, gata "stricati" si irecuperabili..si nu rezonez cu cei care au trait si traiesc sub un clopot de sticla, protejati de vant si ploi..
Caci demersul fiecaruia dintre noi prin viata este unul unic..
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Am uitat sa scriu ca nu ii suport pe psihopati
Publicat Acum peste 2 luni
Publicat Acum peste 2 luni
ohm...foarte adanc, maestre