Blog
Imi amintesc poza de la nunta aceea...Poza alb- negru...Aveam 18 ani, o rochie facuta de dna. T, prietena maica-mii, fiica de invatator satesc...O rochie din material transparent, bleu cu picatele albe, evident cu jupa pe dedesubt...Mirii in centru, cu parintii si nasii de o parte si de alta....Si eu in primul rand, mai jos de miri, privind in obiectiv cu capul dat usor pe spate, buzele usor intredeschise si o privire parca cercetatoare, ca o promisiune ascunsa...Clipsuri albe contrastand cu bronzul pielii si margele albe atarnande...Da, fotografia e alb negru, se vad doar constrastele...Insa eu imi amintesc culorile..Era vara, august si aveam pielea poleita de soare...
Imi amintesc stangacia in a discuta cu D., un prieten al mirelui si cu I. , solistul formatiei invitate...D. imi parea sec, prea sobru.plictisitor , lipsit de imaginatie...Solistul formatiei era un boem plin de vraja
Oricum am fost neindemanateca cu amandoi
D. a facut o casatorie foarte ok si are o fiica medic...O fata frumoasa si desteapta...
Despre solistul formatiei nu am stiut ani de zile nimic...Intr-o zi am aflat ca a murit intr-un accident auto....
Nu cred ca mi-am dorit sa fiu artista , actrita, cantareata etc. la vremea adolescentei...Imi amintesc un test din clasa a opta, cand trebuia sa scriem o compunere despre ce meserie ne-am dori in viitor si de ce...Ce pusca mea sa fi scris? Am scris despre meseria tatei
Visatoria a inceput mai tarziu, cand am descoperit un prea plin...care se voia mai plin si mai plin, de cunoastere, de simtire...La a vremea aceea insa eram aproape timida...si nu stiam cum sa scot din mine in mod convingator si fara trac ceea ce gandeam, simteam...
De vorbit in public fara trac am invatat mai tarziu...
Dar de cantat nu am mai ajuns sa cant...Mi-ar fi placut cred cel mai mult...Condensarea si trairea aceea adanca a cinci minute de feeling..Si nu am voce potrivita...din pacate...Vocea mea e de vorbit...
Si mai mi-ar fi placut sa joc in piese de teatru...Hm, empatia...sa te pui in papucii personajului...Caut trupa de teatru de amatori...
Imi amintesc stangacia in a discuta cu D., un prieten al mirelui si cu I. , solistul formatiei invitate...D. imi parea sec, prea sobru.plictisitor , lipsit de imaginatie...Solistul formatiei era un boem plin de vraja
Oricum am fost neindemanateca cu amandoiD. a facut o casatorie foarte ok si are o fiica medic...O fata frumoasa si desteapta...
Despre solistul formatiei nu am stiut ani de zile nimic...Intr-o zi am aflat ca a murit intr-un accident auto....
Nu cred ca mi-am dorit sa fiu artista , actrita, cantareata etc. la vremea adolescentei...Imi amintesc un test din clasa a opta, cand trebuia sa scriem o compunere despre ce meserie ne-am dori in viitor si de ce...Ce pusca mea sa fi scris? Am scris despre meseria tatei
Visatoria a inceput mai tarziu, cand am descoperit un prea plin...care se voia mai plin si mai plin, de cunoastere, de simtire...La a vremea aceea insa eram aproape timida...si nu stiam cum sa scot din mine in mod convingator si fara trac ceea ce gandeam, simteam...
De vorbit in public fara trac am invatat mai tarziu...
Dar de cantat nu am mai ajuns sa cant...Mi-ar fi placut cred cel mai mult...Condensarea si trairea aceea adanca a cinci minute de feeling..Si nu am voce potrivita...din pacate...Vocea mea e de vorbit...
Si mai mi-ar fi placut sa joc in piese de teatru...Hm, empatia...sa te pui in papucii personajului...Caut trupa de teatru de amatori...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
da, exista limite..dar totusi
Publicat Acum peste 2 luni
Oh...cum nu simti?...Mie imi pare facil...Doar ca nu e asa iute ca in live...
Publicat Acum peste 2 luni
Uite, lipseste admiratorul lui Cioran de exemplu
Publicat Acum peste 2 luni
E interesanta dinamica....Star trek...urile nu se petrec sub o cupola de sticla, ca un monolog, desigur...Trebuie sa fie mai multi participanti
Publicat Acum peste 2 luni
Ah, unora le plac star trek..urile bloguistice
Publicat Acum peste 2 luni
Acuma nu neg ca ar exista unii extrem de dibaci in simulare..
Publicat Acum peste 2 luni
Pana la urma...fiecare care scrie pe un blog intr-o insiruire din asta libera, in timp isi defineste in fata celorlalti un stil, un rol...Cu o anumita inclinare, atitudine, preferinte, comportamente, trairi.. etc...Un rol..
Publicat Acum peste 2 luni
Exercitiul e mama invataturii
Publicat Acum peste 2 luni
Ohm...Nu...Scenariul si regia se fac din mers...
La modul incremental
)
Lipsesc actori insa...Poate mai apar altii noi...
Publicat Acum peste 2 luni