Blog
Este o zicala care spune ca acasa e acolo unde inima ta se simte acasa...Foarte frumos spus si sunt intru totul de acord cu asta...
Astazi vreau sa scriu insa despre un loc unde m-am simtit total ne-acasa, cu niste ample unde de respingere, ca sa zic asa...
Nu am sa numesc locul, il descriu doar..
Ce m-a scarbit cel mai tare a fost rautatea oamenilor...Obisnuiti cu rautate, cu harta , cu vrajba...Pentru ca asta e modul lor de a fiinta zi de zi ...Cearta pentru orice, vrajba pentru orice, ridicatul vocii pentru orice nimic care deranjeaza cat de cat, intrigi peste intrigi pentru toate nimicurile...Si nu isi pot imagina acei oameni ca exista si oameni cinstiti care nu umbla cu ciori vopsite pentru te miri ce castiguri vremelnice si nesemnificative..Ei proiecteaza asupra tuturor in mod generalizat modul lor de a gandi...
Linguseala pana la a-ti provoca greata...Invidie....
Ei asa traiesc acolo, nu cunosc alt mod de a fi...Nu isi pot imagina alt mod de a fi, nu sunt sanatosi daca nu baga intrigi si nu se bucura cand il vad pe altul pierzand in fata lor..Sau umilit....Sau cel putin asa isi imagineaza ei, ca ce victorie grozava si galagioasa au avut, incercand sa-l umileasca pe unul sau pe altul..
In rest saracie lucie...Nu mi-am imaginat ca poate exista inca la inceput de secol 21 atata saracie...Case din chirpici, saracacioase, ograzi cu pamant care iti lasa un adanc sentiment de desertaciune, iapa si manz dati pe pret de nimic pentru ca nu au cu ce-i hrani, la fel si porcul din batatura vandut pe mai nimic...
Cei mai multi locuitori cu patru clase...mare lucru cu opt clase...Cei cu ceva meserie in mana erau deja plecati pe afara...Sau la capsuni in Spania..sau pe unde apucasera...
In rest numai campie intinsa, soare arzator, chinuitor,,,
Ma intrebam adesea in ce cred oamenii aceia? Mi-o amintesc pe distinsa X. , directoare de nu stiu ce, care spre 40 de ani se marita si ea in sfarsit...Fericirea ei arata ca o criza de isterie, de parca era unica si singura care se marita sau s-ar fi maritat vreodata, mandra de sedintele cosmetice, care oricum nu aveau cum s-o faca mai frumoasa...Dar era ea mandra de cate sedinte cosmetice avea, fata de mu..ie.rimea de rand...asa ca mine
In ce crede femeia asta?
Am fost si la nunta...Ca obligatie morala...Mirele...Cred ca deja imi era mila de el...Ma rog...Dar cine stie cum or fi evoluat lucrurile de atunci? In rest manele, tata, sa te tii!
Si-mi mai amintesc o seara de vara, cand fumam pe terasa inchisa si auzeam o hora ...era o zi de sarbatoare cred...o hora incrancenata ce imi suna a desartaciune...
Am trait multe momente neplacute acolo, mult mai multe neplacute...Cele placute au fost prea putine...
Mi-a fost greu sa traiesc acolo...Si am rasuflat usurata cand am plecat, ca si cand m-as fi lepadat de o grea povara...In mod definitiv, acolo nu ar fi fost niciodata "acasa" pentru mine...
Astazi vreau sa scriu insa despre un loc unde m-am simtit total ne-acasa, cu niste ample unde de respingere, ca sa zic asa...
Nu am sa numesc locul, il descriu doar..
Ce m-a scarbit cel mai tare a fost rautatea oamenilor...Obisnuiti cu rautate, cu harta , cu vrajba...Pentru ca asta e modul lor de a fiinta zi de zi ...Cearta pentru orice, vrajba pentru orice, ridicatul vocii pentru orice nimic care deranjeaza cat de cat, intrigi peste intrigi pentru toate nimicurile...Si nu isi pot imagina acei oameni ca exista si oameni cinstiti care nu umbla cu ciori vopsite pentru te miri ce castiguri vremelnice si nesemnificative..Ei proiecteaza asupra tuturor in mod generalizat modul lor de a gandi...
Linguseala pana la a-ti provoca greata...Invidie....
Ei asa traiesc acolo, nu cunosc alt mod de a fi...Nu isi pot imagina alt mod de a fi, nu sunt sanatosi daca nu baga intrigi si nu se bucura cand il vad pe altul pierzand in fata lor..Sau umilit....Sau cel putin asa isi imagineaza ei, ca ce victorie grozava si galagioasa au avut, incercand sa-l umileasca pe unul sau pe altul..
In rest saracie lucie...Nu mi-am imaginat ca poate exista inca la inceput de secol 21 atata saracie...Case din chirpici, saracacioase, ograzi cu pamant care iti lasa un adanc sentiment de desertaciune, iapa si manz dati pe pret de nimic pentru ca nu au cu ce-i hrani, la fel si porcul din batatura vandut pe mai nimic...
Cei mai multi locuitori cu patru clase...mare lucru cu opt clase...Cei cu ceva meserie in mana erau deja plecati pe afara...Sau la capsuni in Spania..sau pe unde apucasera...
In rest numai campie intinsa, soare arzator, chinuitor,,,
Ma intrebam adesea in ce cred oamenii aceia? Mi-o amintesc pe distinsa X. , directoare de nu stiu ce, care spre 40 de ani se marita si ea in sfarsit...Fericirea ei arata ca o criza de isterie, de parca era unica si singura care se marita sau s-ar fi maritat vreodata, mandra de sedintele cosmetice, care oricum nu aveau cum s-o faca mai frumoasa...Dar era ea mandra de cate sedinte cosmetice avea, fata de mu..ie.rimea de rand...asa ca mine
In ce crede femeia asta?
Am fost si la nunta...Ca obligatie morala...Mirele...Cred ca deja imi era mila de el...Ma rog...Dar cine stie cum or fi evoluat lucrurile de atunci?
In rest manele, tata, sa te tii!Si-mi mai amintesc o seara de vara, cand fumam pe terasa inchisa si auzeam o hora ...era o zi de sarbatoare cred...o hora incrancenata ce imi suna a desartaciune...
Am trait multe momente neplacute acolo, mult mai multe neplacute...Cele placute au fost prea putine...
Mi-a fost greu sa traiesc acolo...Si am rasuflat usurata cand am plecat, ca si cand m-as fi lepadat de o grea povara...In mod definitiv, acolo nu ar fi fost niciodata "acasa" pentru mine...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
