Blog
La un moment dat in peregrinarile mele, am ajuns sa lucrez intr-o firma dintr-un oras undeva prin Ardeal, la vreo 400 km de casa...Ok, interviu cu firma de recrutare, interviu la firma unde urma sa lucrez, teste scrise o mie, teste psihologice...mai ca ma recrutau pentru trupe speciale. Cre' ca Andy McNab era copil mic pe langa mine
)))
https://en.wikipedia.org/wiki/Andy_McNab
Si filmul "Bravo Two Zero":
https://topvideohd.biz/bravo-disparuti-p … line/
Numai proba fizica nu am dat
O, vai! Am trecut toate testele si am luat jobul! Bravo! Bravo!
Cum trecu timpul si m-am pus la curent cu toate cele si am facut lista de sisteme de construit si implementat, am avut a-i cunoaste si pe patroni, si pe angajati....Care erau de toti sub o suta...Patronii erau membrii unei familii, tata mare cu Stefan Gheorghiu la activ si fiul sau cu sotia, plus ceva asociati externi...Tata mare era cu metodele vechi, cu mani****rea angajatilor, cu supunerea angajatilor prin metode marsave etc...Nu spui aici ceva nou)) Tanarul era misto: plin de idei, educat prin vest, corect in principiu, implementa proiecte noi, facea modernizari....si cumva se bucura cand cineva din firma ii mai tinea piept batranului...
Sotia tanarului , sotie, mama, si sefa...era foarta intelegatoare, plina de atentie pentru angajati...desi uneori trebuia sa cedeze in fata barbatilor conducatori...
Am aflat in timp ca ei s-au pocait...Au pornit afacerea in vremuri de restriste dupa Revolutie si cu siguranta ca nu le-a fost usor..Si, avand ei mare succes si luptandu-se cu vicisitudinile perioadelor economice pline de incertitudine, au vrut sa fie recunoscatori si salariatilor , si societatii...Unii erau acolo angajati de 10 ani sau mai bine...In vreme de restriste, ei au avut stabilitate. Exista un soi de loialitate fata de patroni...Era o loialitate reciproca mai exact. O chestie de admirat, in conditiile in care prin alte locuri era urgie si veneau uragane ucigatoare etc...
Am admirat atmosfera din firma si am admirat si aceasta valoare a acestor oameni: sa fie recunoscatori si sa dea inapoi din ceea ce ei au primit.
Sotia patronului a incercat sa se apropie de mine....Sa discutam, sa ma duc cu ea pe colo si colo...Era o fiinta placuta, va spun sincer. Si o mama foarte atasata. Foarte calda as spune, atenta. Si devotata familiei.
La un moment dat m-a luat cu ea la adunari de pocaiti. Nu stiu cum sa spun altfel decat am auzit si eu. Am fost la mai multe secte, am vazut entuziasmul din sala, am vazut predicatori foarte priceputi si unii care se scremeau sa fie priceputi, am vazut o solidaritate intre oameni pe care nu o mai vazusem altudeva. La fiecare adunare se canta foarte frumos...Ei promovau tinere talente si in materie de muzica. Faceau acte caritabile extraordinare: de fiecare data prezentau un caz al unui tanar sau al unei familii in nevoie si lumea dona bani pentru ajutorarea persoanelor respective. Mi-a placut ce a spus un predicator la un moment dat:" Dumnezeu ne binecuvanteaza si ne ajuta, dar noi trebuie sa dam ajutor si sa actionam"...Nu mai tin minte daca exact acestea au fost cuvintele, dar aceasta a fost ideea...Sala era in extaz, "Aliluia! Aliluia!" strigau frenetic...
Un baiat abandonat de mama a fost ajutat de aceasta comunitate, care s-a ocupat de educatia lui si el a ajuns om pe picioarele lui...Sincer va spun ca nu poti sa ramai neatins de astfel de istorii...
O formatie de romani stabiliti in alte tari a venit sa cante...Ei lucrau prin State, Franta etc. la pus faianta, constructii sau pe unde or mai fi putut lucra...Si-au rupt timp si bani sa vina in Romania la aceste adunari, sa participe activ, sa se intalneasca cu "fratii", cum isi spun ei...
Sa stiti ca le-am citit si revistele: practic , pe langa invatatura biblica, erau multe chestii ce tin de consiliere personala, pe tot felul de teme, de la prietenie, pana la iubire si casatorie...
La o singura adunare nu mi-a placut: predicatorul, prea tanar inca si neexperimentat, incerca sa imi explice mie si altora din sala batalia dintre bine si rau, ca si cum maine ma asteapta bestia dupe usa daca nu ma pocaiesc...Asta era o chestie care mi s-a parut aproape agresiva...si prost prezentata in fata unei persoane care are ceva neuroni si ceva lecturi in cap...
Chestia asta cu daca...Ma conditioneaza, nu? Poate aleg singura daca singura m-am convins ca asa e...Dar daca ma tot tragi de maneca si ma tot agresezi cu acest daca, ma tem ca apare efectul contraintentional...Ce stiu eu? Poate ca si tanarul predicator avea target de recruti...
Se pare ca pana la urma nici in firma nu m-am integrat..Eram o venitura, cu idei mai diferite, eu credeam ca trebuie sa implementez acolo sisteme, nu sa ma pocaiesc...
Si iote asa nu m-am mai pocait...
Aliluia!
P.S. Nu judec alte secte si religii...Doar ca fiecare are dreptul sa aleaga ceea ce considera ca i se potriveste. Si cred ca Dzeu e acelasi, indiferent in ce limba i se adreseaza oamenii...
)))https://en.wikipedia.org/wiki/Andy_McNab
Si filmul "Bravo Two Zero":
https://topvideohd.biz/bravo-disparuti-p … line/
Numai proba fizica nu am dat
O, vai! Am trecut toate testele si am luat jobul! Bravo! Bravo!
Cum trecu timpul si m-am pus la curent cu toate cele si am facut lista de sisteme de construit si implementat, am avut a-i cunoaste si pe patroni, si pe angajati....Care erau de toti sub o suta...Patronii erau membrii unei familii, tata mare cu Stefan Gheorghiu la activ si fiul sau cu sotia, plus ceva asociati externi...Tata mare era cu metodele vechi, cu mani****rea angajatilor, cu supunerea angajatilor prin metode marsave etc...Nu spui aici ceva nou
)) Tanarul era misto: plin de idei, educat prin vest, corect in principiu, implementa proiecte noi, facea modernizari....si cumva se bucura cand cineva din firma ii mai tinea piept batranului...Sotia tanarului , sotie, mama, si sefa...era foarta intelegatoare, plina de atentie pentru angajati...desi uneori trebuia sa cedeze in fata barbatilor conducatori...
Am aflat in timp ca ei s-au pocait...Au pornit afacerea in vremuri de restriste dupa Revolutie si cu siguranta ca nu le-a fost usor..Si, avand ei mare succes si luptandu-se cu vicisitudinile perioadelor economice pline de incertitudine, au vrut sa fie recunoscatori si salariatilor , si societatii...Unii erau acolo angajati de 10 ani sau mai bine...In vreme de restriste, ei au avut stabilitate. Exista un soi de loialitate fata de patroni...Era o loialitate reciproca mai exact. O chestie de admirat, in conditiile in care prin alte locuri era urgie si veneau uragane ucigatoare etc...
Am admirat atmosfera din firma si am admirat si aceasta valoare a acestor oameni: sa fie recunoscatori si sa dea inapoi din ceea ce ei au primit.
Sotia patronului a incercat sa se apropie de mine....Sa discutam, sa ma duc cu ea pe colo si colo...Era o fiinta placuta, va spun sincer. Si o mama foarte atasata. Foarte calda as spune, atenta. Si devotata familiei.
La un moment dat m-a luat cu ea la adunari de pocaiti. Nu stiu cum sa spun altfel decat am auzit si eu. Am fost la mai multe secte, am vazut entuziasmul din sala, am vazut predicatori foarte priceputi si unii care se scremeau sa fie priceputi, am vazut o solidaritate intre oameni pe care nu o mai vazusem altudeva. La fiecare adunare se canta foarte frumos...Ei promovau tinere talente si in materie de muzica. Faceau acte caritabile extraordinare: de fiecare data prezentau un caz al unui tanar sau al unei familii in nevoie si lumea dona bani pentru ajutorarea persoanelor respective. Mi-a placut ce a spus un predicator la un moment dat:" Dumnezeu ne binecuvanteaza si ne ajuta, dar noi trebuie sa dam ajutor si sa actionam"...Nu mai tin minte daca exact acestea au fost cuvintele, dar aceasta a fost ideea...Sala era in extaz, "Aliluia! Aliluia!" strigau frenetic...
Un baiat abandonat de mama a fost ajutat de aceasta comunitate, care s-a ocupat de educatia lui si el a ajuns om pe picioarele lui...Sincer va spun ca nu poti sa ramai neatins de astfel de istorii...
O formatie de romani stabiliti in alte tari a venit sa cante...Ei lucrau prin State, Franta etc. la pus faianta, constructii sau pe unde or mai fi putut lucra...Si-au rupt timp si bani sa vina in Romania la aceste adunari, sa participe activ, sa se intalneasca cu "fratii", cum isi spun ei...
Sa stiti ca le-am citit si revistele: practic , pe langa invatatura biblica, erau multe chestii ce tin de consiliere personala, pe tot felul de teme, de la prietenie, pana la iubire si casatorie...
La o singura adunare nu mi-a placut: predicatorul, prea tanar inca si neexperimentat, incerca sa imi explice mie si altora din sala batalia dintre bine si rau, ca si cum maine ma asteapta bestia dupe usa daca nu ma pocaiesc...Asta era o chestie care mi s-a parut aproape agresiva...si prost prezentata in fata unei persoane care are ceva neuroni si ceva lecturi in cap...
Chestia asta cu daca...Ma conditioneaza, nu? Poate aleg singura daca singura m-am convins ca asa e...Dar daca ma tot tragi de maneca si ma tot agresezi cu acest daca, ma tem ca apare efectul contraintentional...Ce stiu eu? Poate ca si tanarul predicator avea target de recruti...
Se pare ca pana la urma nici in firma nu m-am integrat..Eram o venitura, cu idei mai diferite, eu credeam ca trebuie sa implementez acolo sisteme, nu sa ma pocaiesc...
Si iote asa nu m-am mai pocait...
Aliluia!
P.S. Nu judec alte secte si religii...Doar ca fiecare are dreptul sa aleaga ceea ce considera ca i se potriveste. Si cred ca Dzeu e acelasi, indiferent in ce limba i se adreseaza oamenii...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Uitucule, hai la o bere, un vin ceva, sa discutam despre Cioran
) Il gasesc chiar foarte placut in seara asta
Publicat Acum peste 2 luni
Si repet, caci un comentariu s-a sters: acest site nu este un site potrivit pentru propaganda de invataturi biblice. Este o incalcare a regulamentului.
Publicat Acum peste 2 luni
Hotarat lucru: nici nu am sa ma pocaiesc vreodata, nu ma inscriu in nici o secta ...never)ever
))
Publicat Acum peste 2 luni
Unui om normal ii va fi greu intotdeauna sa faca razboaie cu psihopatii...
Publicat Acum peste 2 luni
Mei, in cazul mentionat de mine, nu ma roade bunatatea deloc...Ma gandesc cum sa le dau la gioale
Publicat Acum peste 2 luni
Bunatatea si speranta in mai bine nu sunt acelasi lucru.,,,
Publicat Acum peste 2 luni
Fentarea altora pentru folosul propriu...scuze
Publicat Acum peste 2 luni
Am auzit de treaba asta cu bunatatea....sa fii bun la suflet...Iubirea universala pentru orice si oricine, si pentru dusman...Uitucule, eu nu am ajuns la nivelul asta de evolutie spirituala...Sunt buna cu cine e bun si corect cu mine...
In ultima vreme am de a face cu niste jigodii lipsite de orice scrupule...un el si o ea...Pentru ei nu exista bunatate si iubire...Doar interes, profit, fentarea altora pentru folosul altora...Si le face o mare placere sa faca asta...Sa fiu buna cu ei?
Publicat Acum peste 2 luni
Publicat Acum peste 2 luni
De felul meu sunt libera cugetatoare si independenta...Nu am dezvoltat dependente fata de sisteme, predicatori, religii, MLMuri si alte trenduri care incearca sa te lamureasca ce grozavi si fantastici sunt ei/ele si sa faci bine sa te inscrii la ei etc etc...
Am vazut, am incercat s ainteleg, am si luat o mostra, asa de proba, dar nu am cazut in fanatisme...