Blog
Mama si tata au primit ca al doilea copil tot o fata. Adica eu..Tata si-ar fi dorit si un un baiat, dar nu a fost sa fie...Si cum semanam eu in multe cele cu tata, am ajuns sa fiu un soi de "baiatul lu' tata"...Ma rog, pana am mai crescut si am intrat in tot felul de schimbari...
Ma lua tata la pescuit, Imi arata cum se tine undita, cum se monteaza momeala, cum se face momeala din mamaliga, rame, coropisnite etc, imi arata cum surubareste in timpul liber...Ma rog, era o lume de descoperit...Tata citea si filosofa, desi nu avea o pregatire in acest sens...Cu el am descoperit cartile prima data. Acasa la bunici nu i-a adus nimeni carti, dar el a vrut mereu sa studieze mai mult..
Mama nu a fost vreo femeie cocheta niciodata...Se aranja in limitele decentei si dupa mersul modei de atunci. Dar nu exagera cu cochetaria si era mereu cu munca...Munca in schimburi, acasa iar munca, munca si sambata, caci erau acele vremuri..A fost insa si mai este o fiinta extrem energica, calda si iubitoare, inteligenta si plina de umor, foarte sociabila si intuitiva...Miroase omul de la distanta...Uneori prea emotionala..
Eu nu am fost vreo frumusete de fata si nici cochetaria nu am putut-o invata acasa. Aveam dive in clasa la scoala si baietii se adunau musuroi in jurul lor...Eu stateam mai pe margine, caci nu puteam concura cu divele. Nu invatasem nici arta cochetariei de la mama. Invatasem altceva de la ea..lucruri ce tin de valori, caracter ...Iar de la tata incepuse la mine setea de cunoastere, de explorare, curiozitatea de a descoperi lucruri noi.
Eu eram mai baietoasa
Ma invatasem in timp sa ma dau la o parte cand vine vreo diva. Nu duc lupte cu divele. Am realizat intr-un moment de viata ca nu trebuie sa fiu cea mai frumoasa si mai feminina femeie ca sa fiu fericita. Am alte calitati decat aspectul fizic naucitor. Si si asa mi-am primit destule complimente in stralucirea imperfectiunilor mele
La un moment dat am avut a studia despre feminitate...Cea fizica si cea mentala si comportamentala...Si am inteles ca o femeie feminina in aspect poata sa fie foarte barbatoasa in comportament...sa fie puternica, sa se ia de gat cu viata, sa aiba initiativa si sa actioneze, fara a sta si a se vaicari neputincioasa....Feminitatea..me ntala sa spun ...e mai putina in acest caz..
Am ramas o femeie...mai baietoasa, curajoasa (poate inca nu destul!), cu initiativa si opinii, care actioneaza si are curaj sa schimbe...mai ale spentru ea..multe...Dar tot ma dau la o parte cand un barbat prefera o diva...Stiu ca acolo nu e meciul meu. Ma zbat pentru lucruri mai importante in viata, nu pentru un barbat..Nu e invidie...Am invatat demult sa ma dezbar de razboaiele altora si sa caut si gasesc ce e important pentru mine, nu pentru altii..
Feminitatea mea a descoperit-o el acolo, in intimitate, unde sunt femeie 100%, unde am voie sa fiu tandra si calda...Adica feminina...
Ma lua tata la pescuit, Imi arata cum se tine undita, cum se monteaza momeala, cum se face momeala din mamaliga, rame, coropisnite etc, imi arata cum surubareste in timpul liber...Ma rog, era o lume de descoperit...Tata citea si filosofa, desi nu avea o pregatire in acest sens...Cu el am descoperit cartile prima data. Acasa la bunici nu i-a adus nimeni carti, dar el a vrut mereu sa studieze mai mult..
Mama nu a fost vreo femeie cocheta niciodata...Se aranja in limitele decentei si dupa mersul modei de atunci. Dar nu exagera cu cochetaria si era mereu cu munca...Munca in schimburi, acasa iar munca, munca si sambata, caci erau acele vremuri..A fost insa si mai este o fiinta extrem energica, calda si iubitoare, inteligenta si plina de umor, foarte sociabila si intuitiva...Miroase omul de la distanta...Uneori prea emotionala..
Eu nu am fost vreo frumusete de fata si nici cochetaria nu am putut-o invata acasa. Aveam dive in clasa la scoala si baietii se adunau musuroi in jurul lor...Eu stateam mai pe margine, caci nu puteam concura cu divele. Nu invatasem nici arta cochetariei de la mama. Invatasem altceva de la ea..lucruri ce tin de valori, caracter ...Iar de la tata incepuse la mine setea de cunoastere, de explorare, curiozitatea de a descoperi lucruri noi.
Eu eram mai baietoasa
Ma invatasem in timp sa ma dau la o parte cand vine vreo diva. Nu duc lupte cu divele. Am realizat intr-un moment de viata ca nu trebuie sa fiu cea mai frumoasa si mai feminina femeie ca sa fiu fericita. Am alte calitati decat aspectul fizic naucitor. Si si asa mi-am primit destule complimente in stralucirea imperfectiunilor mele
La un moment dat am avut a studia despre feminitate...Cea fizica si cea mentala si comportamentala...Si am inteles ca o femeie feminina in aspect poata sa fie foarte barbatoasa in comportament...sa fie puternica, sa se ia de gat cu viata, sa aiba initiativa si sa actioneze, fara a sta si a se vaicari neputincioasa....Feminitatea..me ntala sa spun ...e mai putina in acest caz..
Am ramas o femeie...mai baietoasa, curajoasa (poate inca nu destul!), cu initiativa si opinii, care actioneaza si are curaj sa schimbe...mai ale spentru ea..multe...Dar tot ma dau la o parte cand un barbat prefera o diva...Stiu ca acolo nu e meciul meu. Ma zbat pentru lucruri mai importante in viata, nu pentru un barbat..Nu e invidie...Am invatat demult sa ma dezbar de razboaiele altora si sa caut si gasesc ce e important pentru mine, nu pentru altii..
Feminitatea mea a descoperit-o el acolo, in intimitate, unde sunt femeie 100%, unde am voie sa fiu tandra si calda...Adica feminina...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Da? Multumesc...
Publicat Acum peste 2 luni
Buna dimineata! Multumesc, Flavia, pentru cuvinte
De barbati nu sunt sigura
)
E bine daca femeile inteleg
Publicat Acum peste 2 luni
Buna dimineata, Freida! Frumoasa descriere a inceputurilor vietii. E mare lucru sa fii o femeie puternica si independenta si cred, in ciuda aparentelor, ca tocmai asta iti sporeste feminitatea.