Blog
Aceea de single zic...adica , spun unii, in momentul in care ai o relatie, cica ti-ai depasit conditia...care? De nefericire? De libertate? De care? De ce bine ca poti alege singur/a, fara sa vina cineva sa iti faca lista de principii si reguli si activitati?
Poti avea o relatie si fara ca acea persoana sa iti faca reguli. Poti sa iti pastrezi libertatea in mare masura...Libertatea, nu libertinajul. Poti sa fii cu cineva cu care sa ai fericirea de a impartasi multe, nu numai bucataria, baia si patul...Mai trist e cand numai baia si bucataria sunt impartasite, si mai ales cheltuielile..Poti sa fii cu cineva cu care nu mai ai nimci de impartasit, ci doar de impartit, si esti deja cu un picior afara pe usa...
Am vazut cat de adanc este inradacinata aceasta prejudecata in societatea romaneasca, cum ca daca ai fi singur/a, este un fapt condamanbil, ca si cand ai avea ciuma, solzi sub fusta sau blugi, tare irecuperabile, ca si cand ai fi proscrisul societatii , plebea, nonvaloarea de aruncat in sant...Asa gandesc unii...O fi educatia de vina? Nu stiu care mai exact...Cea medievala? Cea comunista? Cea postdecembrista cu resturi comuniste? Nu mai situ..Poate ma ajutati voi..Am auzit de educatia clasica , care, cica, nu da gres...
Mie imi este greu comprehensibil acest principiu abstract...Eu stiu insa , din experienta
, ca unii oameni sunt plecati la mare distanta de casa, sau au joburi cu multe deplasari sau extrem de solicitante, ca s-au crezut iubiti si s-au ales cu sufletul cioburi si cu hainele aruncate in strada, ca au crezut intr-o relatie si s-au amagit doar, ca unii oameni au ales gresit, din prea mult entuziasm sau prea putina experienta, ca unii au inteles asta si au avut curajul sa spuna "Nu"...Unii oameni au iesit traumatizati dintr-o relatie si au nevoie de timp de vindecare, altii au fost naivi si visatori intr-o realitate mai cruda...Nu stiu...Sunt o multime de povesti ale oamenilor...Ii judecam? Dam cu ei de pamant? cum ca nu ar fi capabili de o relatie? Ca au tare si si solzi prin partile intime?
Cu totii avem defecte, prea perfecti eu nu am gasit vreodata...
Exista oameni care, dupa experiente neidestulatoare, nu suficient de reusite, doresc sa nu mai stea cu cineva impreuna..Adica ii este bine asa, cu prorpia gospodarie, casa, locuinta, afaceri...dar sa fie cu cineva in timpul liber...Sa petreaca timp frumos, placut, agreabil cu o persoana potrivita pentru asta, cu o persoana compatibila...Nu trebuie sa scrie "Mariaj" pe relatia lor...
Si daca nu gasesti ceea ce cauti, trebuie sa accepti asa, pe oricine, ca sa zici ca nu esti singur/a? Nu, nici asta nu as recomanda, desi am auzit ca se practica. Chiar si eu am incercat. No way! Nu imi mai trebuie..
Si daca stii prea multe si intelegi prea multe, s-ar putea ca la un moment dat sa devii foarte trist...Te uiti la teatrul din fata ta....Dar nu gasesti nici un actor potrivit tie...
Oamenii au atatea prejudecati...Iti este imposibil sa te lupti cu ele si nu merita efortul sa le combati...Energie risipita...Intorci spatele si mergi mai departe..
Poti avea o relatie si fara ca acea persoana sa iti faca reguli. Poti sa iti pastrezi libertatea in mare masura...Libertatea, nu libertinajul. Poti sa fii cu cineva cu care sa ai fericirea de a impartasi multe, nu numai bucataria, baia si patul...Mai trist e cand numai baia si bucataria sunt impartasite, si mai ales cheltuielile..Poti sa fii cu cineva cu care nu mai ai nimci de impartasit, ci doar de impartit, si esti deja cu un picior afara pe usa...
Am vazut cat de adanc este inradacinata aceasta prejudecata in societatea romaneasca, cum ca daca ai fi singur/a, este un fapt condamanbil, ca si cand ai avea ciuma, solzi sub fusta sau blugi, tare irecuperabile, ca si cand ai fi proscrisul societatii , plebea, nonvaloarea de aruncat in sant...Asa gandesc unii...O fi educatia de vina? Nu stiu care mai exact...Cea medievala? Cea comunista? Cea postdecembrista cu resturi comuniste? Nu mai situ..Poate ma ajutati voi..Am auzit de educatia clasica , care, cica, nu da gres...
Mie imi este greu comprehensibil acest principiu abstract...Eu stiu insa , din experienta
, ca unii oameni sunt plecati la mare distanta de casa, sau au joburi cu multe deplasari sau extrem de solicitante, ca s-au crezut iubiti si s-au ales cu sufletul cioburi si cu hainele aruncate in strada, ca au crezut intr-o relatie si s-au amagit doar, ca unii oameni au ales gresit, din prea mult entuziasm sau prea putina experienta, ca unii au inteles asta si au avut curajul sa spuna "Nu"...Unii oameni au iesit traumatizati dintr-o relatie si au nevoie de timp de vindecare, altii au fost naivi si visatori intr-o realitate mai cruda...Nu stiu...Sunt o multime de povesti ale oamenilor...Ii judecam? Dam cu ei de pamant? cum ca nu ar fi capabili de o relatie? Ca au tare si si solzi prin partile intime?Cu totii avem defecte, prea perfecti eu nu am gasit vreodata...
Exista oameni care, dupa experiente neidestulatoare, nu suficient de reusite, doresc sa nu mai stea cu cineva impreuna..Adica ii este bine asa, cu prorpia gospodarie, casa, locuinta, afaceri...dar sa fie cu cineva in timpul liber...Sa petreaca timp frumos, placut, agreabil cu o persoana potrivita pentru asta, cu o persoana compatibila...Nu trebuie sa scrie "Mariaj" pe relatia lor...
Si daca nu gasesti ceea ce cauti, trebuie sa accepti asa, pe oricine, ca sa zici ca nu esti singur/a? Nu, nici asta nu as recomanda, desi am auzit ca se practica. Chiar si eu am incercat. No way! Nu imi mai trebuie..
Si daca stii prea multe si intelegi prea multe, s-ar putea ca la un moment dat sa devii foarte trist...Te uiti la teatrul din fata ta....Dar nu gasesti nici un actor potrivit tie...
Oamenii au atatea prejudecati...Iti este imposibil sa te lupti cu ele si nu merita efortul sa le combati...Energie risipita...Intorci spatele si mergi mai departe..
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
