Blog
Am avut pneumonie...Eh, la inceput niste simptome asa ca de gripa, febra, dureri de cap, frisoane...Ma duc la doctorita de familie a doua zi si zbang: pneumonie! Am venit acasa abia tinandu-ma pe picioare...Aveam o senzatie asa de oboseala fatala...M-am cuibarit in pilota si inca o patura si am dormit vreo 3 ore...tablete, chestii, socoteli...
Eh, nu inaintez in detalii.
Ma duc la control dupa o saptamana, ma simteam deja mai bine, imi puteam tine ochii deschisi adica...Dar m-am dus tot cu masca, ca si prima data, caci nu voiam sa imprastii microbi catre alti pacienti si nici sa iau o doza noua, de microbi sau virusuri zic. Ma pun pe fotoliu in sala de asteptare, in fata mea e un nene in varsta si el cu masca, si tusind nemultumit de faptul ca se racise, si care a inceput sa se bage in vorba cu mamaia care statea langa mine...si se mai uita catre mine din cand in cand, cu aerul ca as putea si eu sa particip la discutie...Dar eu, ascunsa dupa masca, eram pierduta in gandurile mele...
Dupa vreo cateva minute apare un tip misto, sa fi fost cam la 45...Tinuta atletica, blugi si geaca de piele, barba ...si am remarcat cu coada ochiului ca are niste ochi de un albastru foarte intens, ochi care dadeau tot sarmul fetei sale...Nu ma holbez, doar remarc cu coada ochiului...
Stateam, stateam si asteptam ...Tipul se baga in vorba cu mosulica, ba chiar mi-a facut impresia ca se stiu foarte bine...Eu pierduta in gandurile mele...Si la un moment dat simt privirea aia albastra privindu-ma intens, intens....Ridic ochii si ma nimeresc in mijlocul acelui albastru...Ma privea parca intrebator, a mai insistat un pic cu privirea si pe urma s-a intors catre mosulica...
Nu mai sunt tanara, nu mai atrag privirile ca pe vremuri, nici macar nu imi mai vopsisem parul, caci nu aveam nevoie de frisoane in plus...Nu ma machiasem, eram imbracata sport...si cu masca...
Dupa o saptamana ma duc iar la control. Ma asez iar intr-un fotoliu, imi rasfoiesc hartiile. Intra cineva si sta in usa fara sa inainteze. La stanga mea. Cu coada ochiului percepusem ca e un barbat. A dat buna ziua tuturor, dar parca mi se adresase mie. Am simtit ceva ciudat, si nevoia imperioasa sa intorc capul. Era el, tipul acela cu frumosi ochi albastri.
Mi-am auzit numele, m-am napustit in cabinet cu hartiile in brate. Am povestit ce am povestit cu doctorita si pe urma am iesit. M-am imbracat, mi-am aranjat hartiile si mi le-am pus in rucsacel si am spus "La revedere!"...El mi-a raspuns tare, sa aud.
The end...
Eh, nu inaintez in detalii.
Ma duc la control dupa o saptamana, ma simteam deja mai bine, imi puteam tine ochii deschisi adica...Dar m-am dus tot cu masca, ca si prima data, caci nu voiam sa imprastii microbi catre alti pacienti si nici sa iau o doza noua, de microbi sau virusuri zic. Ma pun pe fotoliu in sala de asteptare, in fata mea e un nene in varsta si el cu masca, si tusind nemultumit de faptul ca se racise, si care a inceput sa se bage in vorba cu mamaia care statea langa mine...si se mai uita catre mine din cand in cand, cu aerul ca as putea si eu sa particip la discutie...Dar eu, ascunsa dupa masca, eram pierduta in gandurile mele...
Dupa vreo cateva minute apare un tip misto, sa fi fost cam la 45...Tinuta atletica, blugi si geaca de piele, barba ...si am remarcat cu coada ochiului ca are niste ochi de un albastru foarte intens, ochi care dadeau tot sarmul fetei sale...Nu ma holbez, doar remarc cu coada ochiului...
Stateam, stateam si asteptam ...Tipul se baga in vorba cu mosulica, ba chiar mi-a facut impresia ca se stiu foarte bine...Eu pierduta in gandurile mele...Si la un moment dat simt privirea aia albastra privindu-ma intens, intens....Ridic ochii si ma nimeresc in mijlocul acelui albastru...Ma privea parca intrebator, a mai insistat un pic cu privirea si pe urma s-a intors catre mosulica...
Nu mai sunt tanara, nu mai atrag privirile ca pe vremuri, nici macar nu imi mai vopsisem parul, caci nu aveam nevoie de frisoane in plus...Nu ma machiasem, eram imbracata sport...si cu masca...
Dupa o saptamana ma duc iar la control. Ma asez iar intr-un fotoliu, imi rasfoiesc hartiile. Intra cineva si sta in usa fara sa inainteze. La stanga mea. Cu coada ochiului percepusem ca e un barbat. A dat buna ziua tuturor, dar parca mi se adresase mie. Am simtit ceva ciudat, si nevoia imperioasa sa intorc capul. Era el, tipul acela cu frumosi ochi albastri.
Mi-am auzit numele, m-am napustit in cabinet cu hartiile in brate. Am povestit ce am povestit cu doctorita si pe urma am iesit. M-am imbracat, mi-am aranjat hartiile si mi le-am pus in rucsacel si am spus "La revedere!"...El mi-a raspuns tare, sa aud.
The end...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Hm, eu una cantaresc lucrurile...am scris candva un blog despre falsele sanse...plus ca azi nu ma mai atrag chestii pe care le gaseam altadata ca provocare sau mai stiu eu ce...astazi dau pas la situatii/oamenii despre care simt ca im vor face rau...desi nu in iese intotdeauna
Publicat Acum peste 2 luni
Da, da, ai spus deja ca esti oportunist
Publicat Acum peste 2 luni
Parca cu ceva timp in urma voiai tare sa te legi...
Publicat Acum peste 2 luni
O, Vai!
Publicat Acum peste 2 luni
Buna, Uitucule! Sanatate sa ai! Poate cand te duci la control , ti se arata si tie o tipa misto! Never say never
Publicat Acum peste 2 luni
Intamplarea asta nu vad sa aiba urmare...Nu stiu cine este si nu vad sa fiee vreodata sanse sa aflu sau sa-l mai intalnesc...
Publicat Acum peste 2 luni
Publicat Acum peste 2 luni
Un moment deosebit, mă bucur, ești pe drumul cel bun, poate....., cine știe, nimic nu este întâmplător, baftă.