Blog
Poate ca azi nu e cea mai potrivita zi de scris bloguri...cei decedati din familia mea sunt departe, acasa...
Am fost acasa si am petrecut mult timp cu ai mei...lumea mea dintai...si am revenit in aceasta cealalta lume a mea...Ma intreb cum se potrivesc aceste doua lumi una cu alta...mi-a venit spontan gandul aceasta, despre cum am reusit sa le integrez in mine insami...
Imi era dor de taclalele spontane cu oamenii pe care-i cunosc din copilarie, oamenii pe care-i intalnesc pe strada si cu care am atatea de povestit...
Caci ceea ce ne leaga unii de altii sunt povestile pe care le-am construit si trait in timp, sentimentale, emotiile venite din noi si din acesti altii...in timp de ani...
Cam asa s-ar petrece lucrurile si intr-o relatie...
M-a amuzat o chestie: pe cand eram la cumparaturi intr-un supermarket, am dat cu ochii de amicul meu de pe cand aveam vreo 13 ani...cred ca nu ne-am mai salutat o viata...dar , sincer, nu imi mai amintesc de ce...fiecare a mers pe drumul lui in directii foarte diferite...imi amintesc ca-mi daruise o colectie de poze, alb-negru la vremea aceea, cu actorii celebrii ai acelor vremuri...imi amintesc ca ne plimbam cu bicicletele si faceam mici iesiri pe malul raului...eram o gasca, colegi de scoala...El nu a fost membru permanent in gasca asta. Era in alta clasa si mai mare cu un an sau doi decat noi, ceilalti..
Acum, cu mare surpriza in ochi, avea chef de vorba. Era divortat dupa o casnicie cat o viata si cu doi copii pe picioarele lor...
M-a amuzat dorinta lui de a vorbi entuziast cu mine si de a pastra legatura cu mine...
Hm, cum sa-i explic ca eu ma voi intoarce in cealalta lume a mea? Cum sa-i explic cum integrez eu cele doua lumi ale mele? Una calda, una rece si eu trebuie sa stau dreapta intre ele, renuntand la unele lucruri dintr-o lume pe de o parte si la altele pe de cealalta parte..
Peregrinarea asta are un pret. Ea a avut niste motive temeinice, stiu foarte bine.
Traim niste vremuri in care se dau peste cap toate lucrurile pe care le stiam sigure, clare, pe care le credeam vesnice si pe care ne puteam baza. Si iata cat de fragile sunt lucrurile facute de om...si viata insasi...
Rasfoiam un site de socializare in care apar la nesfarsit fel de fel de videouri, cu evenimente, analize, facute de unii si de altii...
Am discutat cu cineva si m-am incremenit sa-i aud opiniile...Nu stiu, lipsa crasa de cultura e dureros de agresiva si vrea sa se impuna. Eu zic pas, mai bine nu comentez la fata locului...Oricare ar fi mersul meu in viitor, nu am de gand sa ma imbecilizez, ca sa fiu in rand cu gloata. Nu vreau sa ma integrez in gloata.
Si stiu ca in nici un caz nu as putea sa fiu cu cineva care impartaseste opiniile si convingerile gloatei subculturale...No offence!
P.S. Auzim tot mai des azi ca trebuie sa respectam parerea celuilalt. Da, desigur, e frumos si civilizat asa. Indiferent de niveau-ul emitatorului de opinie, trebuie respectata parerea...Niveau-ul se construieste in timp cu mult efort. Dca este este, daca nu, atunci e lipsa. Pentru niveau-ul subcultural astazi am o singura atitudine: mai bine nu comentez. Si ma refer la offline, dar si la online. Oricum, nimeni nu ma va putea sili sa imi schimb convingerile si opiniile....By the way, Frau Leninskaya a demisionat ....
Am fost acasa si am petrecut mult timp cu ai mei...lumea mea dintai...si am revenit in aceasta cealalta lume a mea...Ma intreb cum se potrivesc aceste doua lumi una cu alta...mi-a venit spontan gandul aceasta, despre cum am reusit sa le integrez in mine insami...
Imi era dor de taclalele spontane cu oamenii pe care-i cunosc din copilarie, oamenii pe care-i intalnesc pe strada si cu care am atatea de povestit...
Caci ceea ce ne leaga unii de altii sunt povestile pe care le-am construit si trait in timp, sentimentale, emotiile venite din noi si din acesti altii...in timp de ani...
Cam asa s-ar petrece lucrurile si intr-o relatie...
M-a amuzat o chestie: pe cand eram la cumparaturi intr-un supermarket, am dat cu ochii de amicul meu de pe cand aveam vreo 13 ani...cred ca nu ne-am mai salutat o viata...dar , sincer, nu imi mai amintesc de ce...fiecare a mers pe drumul lui in directii foarte diferite...imi amintesc ca-mi daruise o colectie de poze, alb-negru la vremea aceea, cu actorii celebrii ai acelor vremuri...imi amintesc ca ne plimbam cu bicicletele si faceam mici iesiri pe malul raului...eram o gasca, colegi de scoala...El nu a fost membru permanent in gasca asta. Era in alta clasa si mai mare cu un an sau doi decat noi, ceilalti..
Acum, cu mare surpriza in ochi, avea chef de vorba. Era divortat dupa o casnicie cat o viata si cu doi copii pe picioarele lor...
M-a amuzat dorinta lui de a vorbi entuziast cu mine si de a pastra legatura cu mine...
Hm, cum sa-i explic ca eu ma voi intoarce in cealalta lume a mea? Cum sa-i explic cum integrez eu cele doua lumi ale mele? Una calda, una rece si eu trebuie sa stau dreapta intre ele, renuntand la unele lucruri dintr-o lume pe de o parte si la altele pe de cealalta parte..
Peregrinarea asta are un pret. Ea a avut niste motive temeinice, stiu foarte bine.
Traim niste vremuri in care se dau peste cap toate lucrurile pe care le stiam sigure, clare, pe care le credeam vesnice si pe care ne puteam baza. Si iata cat de fragile sunt lucrurile facute de om...si viata insasi...
Rasfoiam un site de socializare in care apar la nesfarsit fel de fel de videouri, cu evenimente, analize, facute de unii si de altii...
Am discutat cu cineva si m-am incremenit sa-i aud opiniile...Nu stiu, lipsa crasa de cultura e dureros de agresiva si vrea sa se impuna. Eu zic pas, mai bine nu comentez la fata locului...Oricare ar fi mersul meu in viitor, nu am de gand sa ma imbecilizez, ca sa fiu in rand cu gloata. Nu vreau sa ma integrez in gloata.
Si stiu ca in nici un caz nu as putea sa fiu cu cineva care impartaseste opiniile si convingerile gloatei subculturale...No offence!
P.S. Auzim tot mai des azi ca trebuie sa respectam parerea celuilalt. Da, desigur, e frumos si civilizat asa. Indiferent de niveau-ul emitatorului de opinie, trebuie respectata parerea...Niveau-ul se construieste in timp cu mult efort. Dca este este, daca nu, atunci e lipsa. Pentru niveau-ul subcultural astazi am o singura atitudine: mai bine nu comentez. Si ma refer la offline, dar si la online. Oricum, nimeni nu ma va putea sili sa imi schimb convingerile si opiniile....By the way, Frau Leninskaya a demisionat ....
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Am înțeles ce vrei să spui, este acea, scânteie, chimie, sau cum vrei să-i spui, valabilă și pentru cercul de prieteni, doar procentul diferă, dar care nu a avut loc, în cazul respectivului, nici înainte, cu atât mai puțin acum. Tot respectul, pentru că nu i-ai dat "apă la moară", doar de dragul discuției.
Publicat Acum peste 2 luni
Astazi as spune ca respectivul nu mi-a placut niciodata cu adevarat. Nu stiu, sunt mesaje subliminale care te fac sa simti ca te atrage cineva sau nu..Un gest, o uitatura, o remarca, nu stiu...Pe de alta parte nu pot sa spun ca l-am cunoscut vreodata...Eram niste copii...Dar si acuma cand l-am reintalnit, dupa atatia ani, nu numai ca m-a surprins elanul lui, dar am simtit ceva asemanator....acel "Nu"....Nu a facut nimic la nelocul sau , incepuse sa imi povesteasca pe scurt ce era cu el, ca asa si asa, ca o fiica lucreaza la banca, ca are casa undeva la tara etc...chestii din astea...
Publicat Acum peste 2 luni
In rest, nu am vrut sa-i vand iluzii aceluia.
Publicat Acum peste 2 luni
Da, ne asumam de toate...La un moment dat se schimba conditiile , asa fel incat ne vine in gand ca se apropie momentul schimbarii...Eu fac vrea ce trebuie, caci numai eu sunt raspunzatoare pt mine...fac vrea ce simt in timpul liber...apropos, mi-am luat niste carti in Ro...sa citesc, sa stiu din surse experte, nu din telefonul fara fir al Frau leninskaia...deh, ea nu deschide carti, caci acolo in carti se ascunde necuratul
Publicat Acum peste 2 luni
Este vorba doar de, acceptarea și asumarea deciziilor noastre, a face parte din "gloată", este una, a urma aceiași direcție cu ea, este deja altă poveste. Unii dintre noi, sunt unici, și la propriu, și la figurat, nu putem accepta direcția în care merge "gloata", și ne-am asumat asta. Mă bucur, că nu sunt singurul în afara standardelor. Întrebarea este, facem ceea ce trebuie, sau ceea ce simțim ? Restul...., e istorie.