Blog
Trebuie sa spun ca de multa vreme nu m-a mai "prins" asa de mult un film, un serial, precum cel pomenit inainte, serialul cu saga lui Ertugrul...Nu mi s-a mai intamplat de ani sa ma prinda ora 3 din noapte cu ochii in ecran, absorbita complet de film, traind alaturi de eroii filmului, bucuriile lor, necazurile lor, sperantele si aspiratiile lor...
Ceea ce nu ai cum sa treci cu vederea este tandretea din fiecare cuplu...Vorbele simple, placute, calde pe care fiecare le adreseaza celuilalt...Nimic vulgar, nimic grotesc, kitschos....Ci o caldura si o tandrete infinite ale unei legaturi profunde intre doua suflete...
Filosofia iubirii, pe care o exprima la un moment dat Turgut intr-o discutie cu unul din tovarasii sai de arme, despre dragostea lui pentru Aikiz Hatun, femeia inimii lui, este una simpla: dragostea protectoare...Dragostea aceea din care iti tragi seva, care te alina, e balsam pentru suflet, la bine si la rau, care iti umple sufletul...
Ea exista si in realitate. Si daca ai noroc in aceasta viata, iti va fi dat sa o traiesti...Am trait-o si eu candva: sa poti impartasi totul cu celalalt, sa nu iti fie teama sa spui ce ai pe suflet, de bine si de rau, sa ai incredere absoluta in celalalt, sa nu iti fie teama ca intr-o zi va folosi impotriva ta ceea ce i-ai spus odata, sa i te abandonezi celuilalt cu totul...Cu trup si suflet...Dragostea protectoare, pe care s-o porti in suflet cu tine, oriunde te-ai afla, si pe care s-o simti ca un fel de stalp al vietii tale...
Am simtit-o atunci, candva. Dar poate ca nu iti este dat sa simti asa ceva mai mult de o data in viata...
Dupa ce ai trait-o, cum si ce ai mai putea face cu vulgaritatea, nesimtirea, jumatatile si sferturile de masura, egoismul si nimicnicia, grotescul si mercantilismul imprastiate cu generozitate de jur imprejur?
Ceea ce nu ai cum sa treci cu vederea este tandretea din fiecare cuplu...Vorbele simple, placute, calde pe care fiecare le adreseaza celuilalt...Nimic vulgar, nimic grotesc, kitschos....Ci o caldura si o tandrete infinite ale unei legaturi profunde intre doua suflete...
Filosofia iubirii, pe care o exprima la un moment dat Turgut intr-o discutie cu unul din tovarasii sai de arme, despre dragostea lui pentru Aikiz Hatun, femeia inimii lui, este una simpla: dragostea protectoare...Dragostea aceea din care iti tragi seva, care te alina, e balsam pentru suflet, la bine si la rau, care iti umple sufletul...
Ea exista si in realitate. Si daca ai noroc in aceasta viata, iti va fi dat sa o traiesti...Am trait-o si eu candva: sa poti impartasi totul cu celalalt, sa nu iti fie teama sa spui ce ai pe suflet, de bine si de rau, sa ai incredere absoluta in celalalt, sa nu iti fie teama ca intr-o zi va folosi impotriva ta ceea ce i-ai spus odata, sa i te abandonezi celuilalt cu totul...Cu trup si suflet...Dragostea protectoare, pe care s-o porti in suflet cu tine, oriunde te-ai afla, si pe care s-o simti ca un fel de stalp al vietii tale...
Am simtit-o atunci, candva. Dar poate ca nu iti este dat sa simti asa ceva mai mult de o data in viata...
Dupa ce ai trait-o, cum si ce ai mai putea face cu vulgaritatea, nesimtirea, jumatatile si sferturile de masura, egoismul si nimicnicia, grotescul si mercantilismul imprastiate cu generozitate de jur imprejur?
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
