Blog
Da, toti oamenii au dreptul la iubire. Iubirea nu e interzisa nimanui. Iubire zic, nu exaltari hormonale sporadice.
Cred ca i s-a interzis sa mai vorbeasca cu mine. Era doar amicitie, doi oameni care isi spun pasurile si discuta nimicuri cotidiene, fumeaza o tigara impreuna, doua, trei..Eu o fiinta linistita, el un om ros si hartuit rau de trecut si demoni ...Stiu ca avea nevoie sa vorbeasca, sa scuipe din durerile ce il rod in faza de viata in care a ajuns...Nu mai are standardul de viata pe care l-a avut...Prea multe amenzi, prea multe datorii si niste copii care au nevoie de pensie alimentara. Creditul din banca trebuie platit, daca nu, banca ii blocheaza contul...Credit pentru ce? Pentru planuri de fericire din trecut si care nu s-au implinit...
Singuratatea e ucigatoare. Fosta ii face viata si mai grea, dupa ce l-a aruncat din casa...
Am incercat subtil sa il ajut sa se adune...Nu "fa aia si aia", ci "uite, cand un om e intr-o astfel de situatie, exista niste metode de a nu se mai gandi...si de a se apuca de treaba, sa rezolve cutare si cutare..."..Cam asta a fost abordarea mea...Ceva s-a prins de el, dar pe urma l-au ajuns din nou demonii din urma...O viata dezordonata, nopti pierdute aiurea cu prieteni nepotriviti...Unul a facut accident vascular cerebral la 41 de ani...Nu trebuie nimeni sa ii explice de ce. Stie foarte bine. Dar nicicare nu face ceva, ci continua stilul de viata aiurea de dinainte. Ei nu pot trai altfel..
Am vazut disperarea pe fata lui nu o data. Singuratatea, pierderea a accea ce a fost, un copil pe care se poate sa il piarda, lipsa banilor, nu ca nu ar fi fost destui, ci pentru ca sunt cheltuiti aiurea...Mai ales pentru asta. Frustrari adanci...
Stiu, nu e matur, e un copil mare si nu a invatat sa isi gestioneze viata. Mereu are nevoie de un umar pe care sa planga, de cineva care sa ii intinda o mana de ajutor cand cade gramada si care sa il ridice de la pamant.
L-a vizitat o fosta de acum vreo 10 ani. O femeie echilibrata, draguta, cu picioarele pe pamant, o femeie care a realizat destul de mult in viata. Am cunoscut-o. Am facut conversatie cat de cat si m-am retras. Timp de trei zile s-a desfasurat o poveste. Nu stiu amanunte, doar banuiesc.
Am auzit de la ea: "Banii nu sunt totul in viata"....
Dupa trei zile el mi-a cerut parerea. I-am spus-o. Si i-am mai spus ca o relatie intre ei, cu trait zilnic impreuna, ar fi o catastrofa...Da, ea sa fie un alt stalp de care sa se agate el...Pentru cat timp ?...
Pe de alta parte, din ziua aceea ma ocoleste...Ziua buna, ziua buna si atat...
Nu am cum sa stiu ce fel de femeie este ea...Dar poate ca el a primit interdictie sa mai vorbeasca cu mine....Si/sau nu i-a placut ideea mea cu catastrofa...Si cred ca el a primit interdictie si sa-si mai vada prietenii aiuriti.
Da, dreptul la iubire il are oricine...
Cred ca i s-a interzis sa mai vorbeasca cu mine. Era doar amicitie, doi oameni care isi spun pasurile si discuta nimicuri cotidiene, fumeaza o tigara impreuna, doua, trei..Eu o fiinta linistita, el un om ros si hartuit rau de trecut si demoni ...Stiu ca avea nevoie sa vorbeasca, sa scuipe din durerile ce il rod in faza de viata in care a ajuns...Nu mai are standardul de viata pe care l-a avut...Prea multe amenzi, prea multe datorii si niste copii care au nevoie de pensie alimentara. Creditul din banca trebuie platit, daca nu, banca ii blocheaza contul...Credit pentru ce? Pentru planuri de fericire din trecut si care nu s-au implinit...
Singuratatea e ucigatoare. Fosta ii face viata si mai grea, dupa ce l-a aruncat din casa...
Am incercat subtil sa il ajut sa se adune...Nu "fa aia si aia", ci "uite, cand un om e intr-o astfel de situatie, exista niste metode de a nu se mai gandi...si de a se apuca de treaba, sa rezolve cutare si cutare..."..Cam asta a fost abordarea mea...Ceva s-a prins de el, dar pe urma l-au ajuns din nou demonii din urma...O viata dezordonata, nopti pierdute aiurea cu prieteni nepotriviti...Unul a facut accident vascular cerebral la 41 de ani...Nu trebuie nimeni sa ii explice de ce. Stie foarte bine. Dar nicicare nu face ceva, ci continua stilul de viata aiurea de dinainte. Ei nu pot trai altfel..
Am vazut disperarea pe fata lui nu o data. Singuratatea, pierderea a accea ce a fost, un copil pe care se poate sa il piarda, lipsa banilor, nu ca nu ar fi fost destui, ci pentru ca sunt cheltuiti aiurea...Mai ales pentru asta. Frustrari adanci...
Stiu, nu e matur, e un copil mare si nu a invatat sa isi gestioneze viata. Mereu are nevoie de un umar pe care sa planga, de cineva care sa ii intinda o mana de ajutor cand cade gramada si care sa il ridice de la pamant.
L-a vizitat o fosta de acum vreo 10 ani. O femeie echilibrata, draguta, cu picioarele pe pamant, o femeie care a realizat destul de mult in viata. Am cunoscut-o. Am facut conversatie cat de cat si m-am retras. Timp de trei zile s-a desfasurat o poveste. Nu stiu amanunte, doar banuiesc.
Am auzit de la ea: "Banii nu sunt totul in viata"....
Dupa trei zile el mi-a cerut parerea. I-am spus-o. Si i-am mai spus ca o relatie intre ei, cu trait zilnic impreuna, ar fi o catastrofa...Da, ea sa fie un alt stalp de care sa se agate el...Pentru cat timp ?...
Pe de alta parte, din ziua aceea ma ocoleste...Ziua buna, ziua buna si atat...
Nu am cum sa stiu ce fel de femeie este ea...Dar poate ca el a primit interdictie sa mai vorbeasca cu mine....Si/sau nu i-a placut ideea mea cu catastrofa...Si cred ca el a primit interdictie si sa-si mai vada prietenii aiuriti.
Da, dreptul la iubire il are oricine...
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
